Marea Britanie va introduce noi amendamente la legea abuzului domestic – Cronica Juridică

România

1. Fapta avocatului de a sfătui și a învăța un denunțător să declare în cadrul audierii în fața instanței, ca inculpat, că o sumă de bani remisă clientului său, coinculpat în dosar, nu reprezenta prețul traficării influenței, ci restituirea unui împrumut anterior, precum și de a-i indica modalitatea prin care să justifice schimbarea declarațiilor și retractarea denunțului, în scopul de a împiedica tragerea la răspundere a clientului său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. 1 C.pen. ”Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că faptele inculpatului A. care, în zilele de 7 decembrie 2016, 9 februarie 2017 şi 14 februarie 2017, l-a sfătuit şi învăţat pe B. să declare când va fi audiat în calitate de inculpat în faţa Curţii de Apel Constanţa, în dosarul nr. X., că banii remişi fostului magistrat C. (coinculpat în dosarul nr. X.) nu reprezentau preţul traficării influenţei acestuia, ci restituirea unui împrumut anterior și i-a indicat denunţătorului cum să justifice schimbarea declaraţiilor şi retractarea denunţului, săvârșite în scopul de a împiedica aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală numitului C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzute în art. 269 alin. (1) C. pen.”. (Link)

Europa

2. Curtea Supremă a Marii Britanii a respins cererea Shamimei Begum de a i se permite reîntoarcerea în țară, pentru a apela retragerea cetățeniei sale. Begum a fost una dintre cele trei eleve de liceu care au părăsit Marea Britanie pentru a se alătura Statului Islamic al Irakului și Levantului (ISIL) în 2015. La începutul lui 2019, secretarul de stat britanic pentru departamentul afaceri interne a notificat-o cu privire la intenția de a i se retrage cetățenia britanică, motivată de decizia ei de a pleca în Siria și de a se alinia ISIL. Subsecvent, Begum a depus o cerere pentru a i se permite să intre în Marea Britanie, în scopul de a depune apel împotriva deciziei de retragere a cetățeniei. Cererea a fost respinsă. Ea a contestat respingerea cererii și retragerea cetățeniei în Special Immigration Appeals Commission (SIAC). SIAC a menținut decizia secretarului de stat. În aceeași zi, Curtea Administrativă i-a permis lui Begum să depună o cerere de revizuire judiciară a respingerii cererii ei de către secretarul de stat, dar a respins cererea de revizuire judiciară. În 16 iulie, Curtea de Apel a permis apelul lui Begum împotriva deciziei SIAC de a i se permite intrarea în țară pentru a depune apel. Secretarul de stat pentru afaceri interne a apelat decizia la Curtea Supremă, iar instanța supremă a observat că Curtea de Apel a greșit în patru aspecte: 1) în înțelegerea scopului unui apel împotriva deciziei secretarului de stat de a refuza o persoană să intre în Marea Britanie; în al doilea rând, în abordarea apelului împotriva respingerii cererii lui Begum pentru revizuire judiciară, prin pronunțarea propriei decizii; 3) în al treilea rând, a crede că atunci când dreptul de a avea o audiere corectă a unui apel vine în conflict cu cerințele securității naționale, dreptul la un proces corect trebuie să prevaleze; 4) în al patrulea rând, politica secretarului de stat, al cărui scop era ghidarea, cu folosirea discreției, a fost tratată ca domnie a legii. În considerarea acestor observații, Curtea Supremă a respins cererea lui Begum pentru revizuirea judiciară a deciziei SIAC de anulare a apelului. (Link)

3. Marea Britanie va introduce noi amendamente la legea abuzului domestic, într-un efort de a extinde protecția împotriva strangulărilor nefatale, controlul coercitiv post-separare și pornografiei de răzbunare, conform unei declarații a Home Office (Link).  Biroul Afacerilor Interne a anunțat amendamentele propuse la lege pe website-ul său, cu trei modificări importante. Primul amendament propus este că strangularea nefatală, care apare când un agresor ”strangulează sau afectează în mod intenționat respirația victimei sale, într-o tentativă de a le controla sau intimida”, va deveni o infracțiune penală specifică, cu o sancțiune de cinci ani închisoare. Asemenea practici pot fi anchetate sub alte infracțiuni generale, cum ar fi vătămarea corporală actuală, interzisă de secțiunea 46 a legii infracțiunilor împotriva persoanelor din 1861. În orice caz, amendamentul propus vine ca răspuns la îngrijorările că infracțiunile generale sunt insuficiente, având în vedere dificultatea de a le dovedi, când strangularea nefatală ”poate deseori să nu lase nicio rană vizibilă”. A doua modificare propusă este că legislația privind comportamentul coercitiv și de control poate fi amendat pentru a nu mai necesita ca abuzatorul și victima să locuiască împreună, prin îmbunătățirea definiției de ”legături personale” în secțiunea 76 a legii infracțiunilor serioase din 2015. Această schimbare este în răspuns la o revizuire a guvernului, intitulată ”Revizuirea Infracțiunii de Comportament Coercitiv sau de Control”, care a subliniat nevoia unei protecții îmbunătățite împotriva comportamentului de control sau coercitiv. Dincolo de revizuirea guvernului, modificarea se va alinia unei literaturi academice în creștere, care recunoaște că atitudinile coercitive și de control nu întotdeauna sfârșesc acum cu separarea de o relație abuzivă sau dintr-o locuință. A treia modificare propusă este de a lărgi scopul legislației privind pornografia din răzbunarea ”pentru a include amenințări de a dezvălui imagini intime cu intenția de a cauza stres”, cu o sancțiune adiacentă de până la doi ani închisoare. Guvernul a decis răzbunarea pornografică ca fiind ”distribuirea materialelor private, sexuale, fie fotografii sau video, ale unei alte persoane, fără consimțământul lor și cu scopul de a cauza umilire și stres”. Amendamente adiționale la lege includ prevederea unor măsuri speciale în instanțele civile, cum ar fi ecrane protective și permisiunea ca probele să fie date prin link-uri video; extinderea tipurilor de probe potențiale care pot fi folosite pentru a dovedi existența abuzului pentru a evita interogarea victimelor; ordinele de interdicție din instanțele de familie să devină mai clare, întrucât acestea pot fi folosite pentru a perpetua abuzul domestic; obligarea autorităților publice să revizuiască omorurile domestice și să raporteze comisarului privind abuzul domestic, un birou legal independent să fie stabilit după aprobarea legii. Hetti Barkworth-Nanton, președinta carității Refuge, a spus într-o declarație: ”Acesta este un moment semnificativ pentru femeile care experimentează abuz domestic, care au fost amenințate cu distribuirea imaginilor lor private intime și sunt încântate că guvernul a recunoscut nevoia modificărilor urgente. Cercetarea noastră a descoperit că una din șapte tinere femei a experimentat aceste amenințări, cu majoritatea lor din partea unui partener actual sau fost, pe lângă alte forme de abuz. Legea abuzului domestic oferă vehiculul legislativ perfect pentru această schimbare, iar guvernul a acționat rapid și decisiv. Aceasta este o victorie pentru femei și fete și o mărturie a puterii de a lucra împreună pentru schimbare”. Această lege este în parcursul de a primi aprobarea regală, după care va deveni lege în primăvară. (Link)

Promo: Organizația The Civil Liberties Union for Europe: Condamnarea lui Robert Roșu este un „act de intimidare la adresa unui avocat”. În raportul EU 2020: Demanding on Democracy al organizației The Civil Liberties Union for Europe, publicat la data de 8 martie face o trecere în revistă a evenimentelor care au culminat cu încarcerarea avocatului Robert Roșu, în decembrie 2020, după ce fusese achitat de prima instanță, „cu motivarea că activitățile lui au fost activități profesionale specifice, desfășurate în mod normal de orice avocat”. The Civil Liberties Union for Europe relatează că valul de proteste din partea avocaților din România a avut drept scop apărarea independenței profesiei de avocat și neasocierea avocatului cu acțiunile clientului său. „Faptul că soluția Curții Supreme a fost diametral opusă față de soluția pronunțată de prima instanță (trecând de la achitare la pedeapsa cu închisoarea) a creat, pentru o parte a opiniei publice, o percepție ce poate afecta aparența de imparțialitate a justiției. Hotărârea pronunțată împotriva lui Robert Roșu este percepută ca un exemplu de condamnare la pedeapsa cu închisoarea ca act de intimidare la adresa unui avocat.” Detalii aici.

4. Curtea Magistraților din Westminster, prezidată de judecătorul Sam Goozée a hotărât în favoarea extrădării lui Nirav Modi în India pentru stabilirea implicării sale în cazul de fraudă de la Banca Națională Punjab. (PNB). În 2018, designerul și bijutierul miliardar Nirav Modi se pare că a fost implicat în fraudarea celei de-a doua bănci condusă de stat de $1.8 miliarde. Frauda a fost prin asigurarea unor împrumuturi evergreen folosind scrisori de garanție false în favoarea sucursalelor băncii indiene, pentru importul de perle pe o perioadă de un an. În timpul procedurilor de extrădare, apărătorii lui Nirav Modi au pretins că sistemul judiciar indian este politizat și nu este independent. În subsidiar, judecătorul Markande Katiu, fost judecător al Curții Supreme a Indiei, a exprimat opinia sa de expert, care s-a concentrat pe aspectul că cele mai înalte niveluri ale judiciarului sunt acum sub o semnificativă influență politică și executivă. Acuzatul s-a apărat de asemenea pe mărturia dată de judecătorul Abhay Thipsay, fost judecător al Înaltei Curți din Bombay, privind neaplicarea infracțiunii de înșelăciune împotriva lui Nirav Modi. În orice caz, el a refuzat să ofere probe suplimentare privind faptul că a fost supus unor critici puternice de către guvern. Mai mult decât atât, proba oferită de judecătorul Markande Katiu a fost considerată încărcată de resentiment împotriva unui fost coleg senior din judiciar. De asemenea, decizia acestuia de a apărea în media, cu o zi înaintea de a oferi mărturia a fost considerată problematică. Instanța nu a găsit nicio dovadă solidă și convingătoare că sistemul judiciar indian nu mai este independent sau capabil să administreze un proces corect în cazurile de fraudă la nivel înalt, cu interes media semnificativ. A menținut că independența sistemului judiciar, astfel cum apare în Constituția Indiei, rămâne intactă. În temeiul acestor observații, instanța a hotărât în favoarea extrădării, cu permisiunea pentru Nirav Modi de a-și exercita dreptul de apel la Înalta Curte. (Link)

5. Artiștii cubanezi și dizidenții au prezentat o mărturie în fața Parlamentului European, în care pretind violări ale drepturilor omului de către guvernul cubanez. Ei au mărturisit despre propriile experiențe, despre cenzura pe care au suferit-o din cauza credințelor lor politice. Întâlnirea a fost stabilită după atacurile asupra artiștilor cubanezi, ca urmare a lansării cântecului ”Patria y Vida” (Țara și Viața), care promovează demnitatea și libertatea cubanezilor. Titlul cântecului este o trimitere la faimoasa frază pe care dictatorul Fidel Castro a repetat-o până s-a epuizat, ”Patria o Muerte” (Patria sau Moartea). Din 1959, acea frază a fost prezentă în fiecare propagandă a regimului și a trebuit repetată în școli, la locurile de muncă și la televiziune. Cântecul artiștilor a deranjat regimul cubanez. De la lansare, media cubaneză, în special cea afiliată guvernului, a inițiat insulte și critici împotriva autorilor ”Patria și Viața”, numit cântecul ”o agresiune împotriva securității naționale a Cubei” și ”gunoi”, numind autorii ”târfe” și ”mercenari”. Ei au condamnat cântecul prin relatări televizate și comentarii pe social media, inclusiv trei tweet-uri într-o singură zi ale dictatorului cubanez Miguel Diaz Canel. În reacție la aceste atacuri și la condamnarea violărilor zilnice ale drepturilor omului în Cuba, Youtel Romero, unul dintre autori, a obținut o discuție cu Parlamentul European. El a declarat că ”noi, cubanezii, avem dreptul la viață. Cu acest cântec ne cerem dreptul de a trăi. Și dacă guvernul țării noastre nu este de acord este pentru că aceste drepturi fundamentale sunt violate”. Unul dintre participanți, Alexis Valdes a spus că ”onestitatea în Cuba este penalizată”. Fiecare persoană care exprimă adevărul în Cuba este ”anchetată, defăimată, torturată, încarcerată”. Guvernul cubanez ”i-a învățat pe cubanezi să mintă, să trăiască într-o moralitate dublă pentru a supraviețui; a separat familii, a distrus tradiții, a anchetat pe temeiul credințelor politice, afilierilor artistice sau orientărilor sexuale”. ”Să cumperi mâncare în Cuba este aproape imposibil, să mergi la muncă este o provocare, să obții medicamente este o aventură; iar pe lângă aceste necesități materiale există o lipsă de libertate”. El a cerut sprijinul european, întreaga lume ”nu poate continua să întoarcă spatele la ceea ce se întâmplă în Cuba”. (Link)

SUA

6. Un judecător al Curții Districtuale pentru districtul Colorado l-a condamnat pe suprematistul alb Richard Holzer la 19.5 ani închisoare pentru infracțiunea de ură (hate crime) în plănuirea aruncării în aer a sinagogii Templul Emanuel din Pueblo, Colorado. Holzer, care se auto-identifică ca Neo-Nazi și suprematist alb intenționa să transmită un mesaj evreilor că trebuie să părăsească Pueblo. Agenți FBI sub acoperire s-au întâlnit cu Holzer să discute planurile sale și de asemenea să-i furnizeze bombe neexplozibile și dinamite. El a spus că plănuia să detoneze explozivii câteva ore mai târziu. Holzer a pledat vinovat în octombrie la acuzația de tentativă de a obstrucționa exercițiul liber al religiei prin forță și tentativa de a folosi explozivi, prin încălcarea titlului 18 din Codul SUA secțiunea 247. De asemenea a pledat vinovat pentru tentativa de a vătăma și distruge cu rea-credință o clădire folosită în comerțul interstatal, prin folosirea focului și explozibililor, cu violarea titlului 18 din Codul SUA, secțiunea 844 (i). Departamentul de Justiție a stabilit că acțiunile pe care Holzer le-a admis în acordul de recunoaștere a vinovăției constituie terorism domestic, întrucât ”a implicat acte criminale periculoase pentru viața umană, care intenționau să intimideze sau forțeze o populație civilă”. Avocații lui Holzer au argumentat că el a renunțat la opiniile sale rasiste, însă judecătorul Raymond Moore a respins acest argument, întrucât Holzer a contactat alți suprematiști albi și a invocat imaginarul nazist când a fost arestat. Adjunctul procurorului general John Carlin a statuat că ”Departamentul a combătut extremismul violent bazat pe ură și terorismul domestic încă de la înființare …Această decizie servește ca aducere aminte că aceste infracțiuni nu vor fi tolerate și că îi vom pedepsi pe indivizii care se angajează în ele pe deplin”. (Link)

7. Curtea Supremă a SUA a oferit permisiunea temporară pentru un grup de biserici din regiunea Santa Clara, California, care au cerut să continue ținerea serviciilor de rugăciune în interior, în pofida interzicerilor cauzate de COVID-19. Conform ghidurilor din Santa Clara County, ”un serviciu de rugăciune este categorizat de district ca o ”adunare”, iar adunările sunt interzise. În același timp 1) același număr de persoane, 2) la aceeași locație, 3) întâlnindu-se pentru orice durată de timp, 4) pentru oricare alt scop, iese în afara definiției ”adunării” în districtul Santa Clara”. În acțiunea lor, bisericile au argumentat că politicile COVID-19 ale districtului Santa Clara ar permite membrilor bisericii să se întâlnească la 20% capacitate, atât timp cât nu se roagă împreună. Bisericile au argumentat că interdicția nu este bazată pe o lege neutră, pentru că intenționează în mod specific să restricționeze practicile motivate religios. Conform răspunsului bisericilor, directiva COVID-19 a districtului Santa Clara țintește o ”exprimare specifică a credinței – serviciile de rugăciune – fără un înțeles secular aparent din limbaj sau context”. Bisericile au argumentat mai departe că aeroporturile, cursurile școlare și termenele de înfățișare în instanțe ies în afara definiției ”adunării”, dar totuși se califică ca ”un eveniment, adunare, întâlnire sau reuniune care aduce împreună mai mulți oameni din case separate într-un singur spațiu”. Eșecul regiunii de a interzice aceste activități, argumentează bisericile, reflectă faptul că politicile COVID-19 ”țintesc în mod evident religia pentru tratament diferențiat”. Instanța a oferit permisiunea temporară ”până la hotărârea în apel a Curții de Apeluri pentru al Nouălea Circuit a SUA”. (Link)

8. Un judecător al Curții Districtuale a SUA pentru Districtul de Nord al Californiei a aprobat o înțelegere de $650 milioane într-o acțiune colectivă privind biometria privată împotriva Facebook. Înțelegerea este una dintre cele mai mari pentru un proces de date private și reprezintă o victorie majoră pentru promotorii datelor private. Procesul a început în 2015 și a fost inițiat de un avocat din Chicago, care a susținut că aplicațiile de recunoaștere facială ale Facebook violează legea Illinois. Legea privind Informația Privată Biometrică Illinois (BIPA) permite consumatorilor să dea în judecată companiile care colectează și stochează date biometrice, fără să ceară permisiune. În 2018, procesul a devenit o acțiune colectivă (class action) și a folosit metode inovative de a ajunge la membri, prin utilizarea Facebook, ducând la o rată a pretențiilor semnificativ mai mare decât normal. În 2019, Facebook a răspuns procesului și altor îngrijorări legate de protecția datelor, prin a face aplicațiile de recunoaștere facială doar o opțiune. Conform acestei înțelegeri, Facebook va pune aplicațiile de recunoaștere facială pe off global, ca regulă. Template-urile preexistente ale datelor biometrice ale utilizatorilor Facebook vor fi șterse, dacă nu își oferă acordul explicit. În timp ce companiile, inclusiv Facebook, Google și eBay dispută dacă o violare de viață privată este o ofensă reală, acordul stabilește că violarea datelor private este o vătămare reală. Judecătorul James Donato a lăudat acordul ca o un rezultat istoric și a statuat că ”este o victorie majoră pentru consumatori în materia extrem de contestată a vieții private digitale”. Cei 1.6 milioane membri ai acțiunii colective va primi fiecare cel puțin $345, iar instanța a ordonat ca suma din înțelegere să fie plătită ”cât de rapid posibil”. (Link)

9. Charlotte Newman, manager la Amazon.com, a depus o acțiune la Curtea Districtuală a SUA pentru Districtul Columbia, în care acuză Amazon de discriminare rasială. Plângerea ei susține că Amazon angajează negri pentru pozițiile inferioare, în pofida calificărilor acestora și că îi promovează la niveluri reduse comparativ cu lucrătorii albi. Newman pretinde că a fost angajată în 2017 ca manager de politică publică, în pofida faptului că a aplicat pentru și era calificată pentru o poziție mai înaltă. Ea a spus că a fost desemnată și că a finalizat munca unei poziții mai înalte, fiind încă plătită pentru nivelul inferior. De asemenea a pretins că a fost plătită în mod semnificativ mai puțin decât colegii ei albi. Plângerea susține că colegii lui Newman au observat de asemenea o ”practică consistentă de a plăti angajații negri mai puțin decât angajații albi poziționați similar”, precum și o lipsă aproape totală de reprezentare a negrilor în nivelurile superioare ale conducerii. Newman a pretins că ea și alte femei negre din Amazon au experimentat în mod regulat hărțuire, inclusiv atingerea părului de către colegi, fără consimțământul lor. Ea a pretins că un coleg i-a spus odată că arată ”ca o gorilă” într-o jachetă. Conform plângerii, ”angajarea discriminatorie, plata și practicile de promovare în poziții corporatiste ale Amazon reflectă o discriminare rasială și de gen sistemică mai largă în țară”.  În subsidiar depunerii plângerii, Newman va depune o acuzație de discriminare la Comisia pentru Oportunități Egale de Angajare (EEOC), pretinzând violări ale titlului VII din legea drepturilor civile din 1964.  Ea dorește despăgubiri materiale pentru pretinsa discriminare. (Link)

Global

10. Curtea Supremă pentru Crime Internaționale și Transfrontaliere a Rwandei a decis că are jurisdicție pentru a-l judeca pe Paul Rusesabagina, ale cărui acțiuni au inspirat filmul ”Hotel Rwanda”, pe temeiul unor acuzații de finanțare a terorismului, furt armat, răpire, incendiere, tentativă de crimă, atac și loviri. În timpul genocidului din 1994, Rusesabagina și-a folosit conexiunile și poziția de manager hotel pentru a salva membri fugitivi ai grupului etnic Tutsi, care erau în pericolul de a fi măcelăriți de către membrii grupului etnic Hutu. El a părăsit Rwanda în 1996 și de atunci a fost un critic al guvernului Frontului Patriotic Rwandez și a conducerii președintelui Paul Kagame. Rusesabagina a pus sub semnul întrebării competența instanței din Rwanda, întrucât este cetățean belgian. Procurorii au argumentat că Rusesabagina are dublă cetățenie, întrucât nu a renunțat la cetățenia rwandeză. Panelul de trei judecători a decis că atât instanțele din Rwanda, cât și Belgia, au competența de a judeca cazul și că nu există niciun temei justificat pentru a strămuta cazul într-o instanță belgiană. Judecătorii au stabilit că ”argumentele lui Rusesabagina că nu ar trebui să fie judecat de instanța rwandeză sunt lipsite de temei. NU există niciun motiv ca această instanță să nu îl poată judeca”. În septembrie, Rusesabagina a fost acuzat de 13 infracțiuni, ulterior reduse la nouă. Conform Codului Penal din Rqanda, pedeapsa maximă pentru aceste infracțiuni variază între 10 ani și închisoare pe viață. Ca urmare a deciziei, avocatul lui Rusesabagina a exprimat nemulțumirea clientului său față de hotărârea Curții și va depune apel. (Link)