NASA modifică programul Artemis, iar prima aselenizare este programată în 2028 – Cronica Spațială

1. La scurt timp după ce programase misiunea Artemis II pentru 7 martie, NASA a anunțat că retrage racheta Space Launch System în hangar din cauza unor probleme cu debitul de heliu din treapta superioară și a reprogramat pentru luna aprilie misiunea în cadrul căreia patru astronauți vor da un ocol Lunii. Ulterior, agenția spațială americană a decis să modifice programul Artemis: misiunea Artemis III va avea loc conform planului inițial în 2027, însă nu va mai trimite astronauți pe Lună. În schimb, misiunea va presupune doar o călătorie pe orbita joasă a Pământului în cadrul căreia capsula Orion va andoca la un modul lunar care urmează să fie produs de SpaceX și / sau Blue Origin. Ulterior, revenirea americanilor pe Lună ar urma să aibă loc la finalul anului 2028 în cadrul misiunii Artemis IV. De asemenea, NASA a anulat un contract în valoare de 2 miliarde de dolari cu Boeing pentru a construi o versiune mai puternică pentru treapta superioară a rachetei SLS. În schimb, NASA susține că se va concentra pe îmbunătățirea producției actualei rachete pentru a putea să crească ritmul lansărilor. Modificarea programului Artemis vine în contextul în care China și-a stabilit ca obiectiv să trimită oameni pe Lună în 2030 cu ajutorul unei rachete reutilizabile Long March 10 aflată în prezent în fazele inițiale de testare. (Reuters)

2. Roverul Curiosity a cercetat în ultimele 6 luni o regiune de pe Marte cu o arhitectură geologică care sugerează prezența apei subterane în trecutul planetei. Observată din spațiu, zona respectivă seamănă cu o pânză de păianjen datorită unor creste înalte de aproximativ 1-2 metri cu depresiuni nisipoase între ele. Datele colectate de inginerii Curiosity sugerează că printre aceste structuri au circulat ape subterane mai târziu decât se credea inițial. Această concluzie preliminară generează noi ipoteze cu privire la intervalul de timp în care ar fi putut supraviețui viața microbiană pe Marte. (Jet Propulsion Laboratory)

3. Cercetătorii de la Centrul pentru Studii ale Pământului și Planetelor din cadrul Muzeului Național al Aerului și Spațiului au descoperit că pe Lună au avut loc activități tectonice recente din punct de vedere geologic. Datele colectate arată existența unor creste pe o serie de câmpii întunecate de pe suprafața Lunii care s-au format ]n urma activităților tectonice cu aproximativ 124 de milioane de ani în urmă. În total, au fost descoperite peste 1.100 de astfel de creste, comparativ cu cele peste 1.500 cunoscute anterior, dar care s-au format cu până la un miliard de ani în urmă. Noile date ar putea fi utile pentru a evita anumite potențiale locuri pentru aselenizarea unor misiuni spațiale. (Astronomy)

4. Un studiu publicat de Royal Astronomical Society arată că ipoteza potrivit căreia steaua WOH G64 din Marele Nor al lui Magellan situat la aproximativ 160.000 de ani-lumină distanță de Pământ nu s-a transformat într-o gigantă galbenă, așa cum sugerau datele anterioare. Datele colectate cu Marele Telescop Sud-African au indicat prezența oxidului de titan, care nu poate exista într-o gigantă galbenă din cauza temperaturilor prea ridicate. Descoperirea sugerează că steaua este în continuare o gigantă roșie. (Science Alert)

5. China a oferit un update rar despre dispozitivul spațial Tianwen-2, care a fost lansat în mai 2025 cu scopul de a colecta 100 de grame de probe de rocă de pe asteroidul Kamoʻoalewa în iulie 2026 pentru ca ulterior să le aducă pe Pământ în 2027. Agenția spațială chineză susține că sonda spațială operează normal în drum spre asteroid. După ce va returna mostrele de rocă pe Pământ, sonda ar urma să viziteze cometa 311P/PanSTARRS. (SpaceNews)

6. Unul dintre cei trei astronauți chinezi care au participat la misiunea Shenzhou 20 pe Stația Spațială Chineză a oferit o serie de amănunte despre fisurile detectate la stația spațială care i-au forțat să amâne revenirea pe Pământ. Astronautul Wang Jie afirmă că fisurile detectate erau de ordinul milimetrilor și au putut fi analizate corect doar cu ajutorul unui microscop. Fisurile au afectat hubloul, însă astronautul a precizat că hubloul are un strat exterior de protecție și alte două straturi interioare care rezistă la presiune. În mod obișnuit, chinezii evită să ofere detalii despre astfel de incidente. (ExtremeTech)

7. Astronomii au utilizat telescopul spațial James Webb pentru o analiză amănunțită a nebuloasei PMR 1, descoperită în 2013 la aproximativ 5.000 de ani-lumină distanță de Pământ. Nebuloasa a primit porecla Nebuloasa Craniului Expus pentru că are forma unui creier într-un craniu transparent, iar datele colectate arată gazele interioare care formează „creierul” sunt înconjurate de o cochilie mai subțire alcătuită din hidrogen. Astronomii bănuiesc că acest înveliș exterior a fost expulzat primul de steaua aflată în centrul nebuloasei și că s-a răcit semnificativ comparativ cu amestecul complex de gaze ionizate din interior. (Space)

8. Astronomii au calculat o traiectorie care ar permite unei sonde spațiale să aibă o viteză suficient de mare pentru a se intersecta cu cometa interstelară 3I/ATLAS, care a părăsit recent sistemul nostru solar. Calculele arată că o sondă lansată în anul 2035 ar putea ajunge cometa din urmă în anul 2085 la o distanță de 732 unități astronomice, adică de 732 de ori mai mare decât distanța dintre Pământ și Soare. Spre comparație, Voyager 1, cea mai îndepărtată sondă spațială încă activă, se află în prezent la 170 de unități astronomice de Soare. (Space)

9. O eclipsă totală de Lună va avea loc în 3 martie și va fi vizibilă în special din regiunea Pacificului. În Australia și estul Asiei, eclipsa va fi vizibilă la apusul Soarelui din 3 martie, în timp ce în cea mai mare parte a continentelor americane va putea fi urmărită în noaptea de 2 spre 3 martie. Eclipsa nu va fi vizibilă din Europa. (Universe Today)

10. O nouă analiză a probelor de roci colectate de pe Lună în cadrul misiunilor Apollo oferă o serie de indicii cu privire la câmpul magnetic al satelitului natural al Pământului. Noile date sugerează că Luna a avut un câmp magnetic slab în cea mai mare parte a istoriei sale de 4,5 miliarde de ani, cu mici excepții de perioade cuprinse între câteva zeci de ani și 5.000 de ani în care câmpul magnetic a fost mai puternic. Până acum, cercetătorii nu erau convinși dacă Luna a avut întotdeauna un câmp magnetic slab sau dacă au existat și perioade în care acesta a fost puternic. (LiveScience)