Analiza: Procesele-verbale încheiate de inspectorii antifraudă prin care se estimează obligații fiscale suplimentare de plată nu au valoarea unor acte administrative fiscale – Cronica Juridică

România

1. O analiză arată că procesele-verbale încheiate de inspectorii antifraudă prin care se estimează obligații fiscale suplimentare de plată nu au valoarea unor acte administrative fiscale, cu atât mai mult cu cât ele nu stabilesc măsuri de natură a produce efecte juridice. Conform doctrinei din materia fiscală ”procesul-verbal de control antifraudă are, ca şi în cazul procesului-verbal de control inopinat prevăzut la art. 135 Cod procedură fiscală sau al raportului de inspecţie, natura unei operaţiuni administrative, în care se consemnează constatări şi se culeg informaţii care au valoarea unor mijloace de probă şi care pot fi valorificate în cadrului unei impuneri efectuate în condițiile legii. În orice caz, el nu poate fundamenta direct o impunere cum este cazul raportului de inspecție fiscală”. (Juridice)

2. Curtea de Apel București a anulat decizia care permite participarea la sărbătorile religioase doar persoanelor care au domiciliul în localitatea unde se desfășoară activitatea respectivă, decizia instanței nefiind definitivă. Curtea de Apel București s-a pronuntat luni, 14 decembrie, pe cererea unei persoane care a cerut anularea articolului 2 din hotărârea numarul 47 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență din data de 5 octombrie 2020. „Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României. Respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei Guvernul României. Admite acțiunea fata de pârâtul CNSU. Anulează art.2 din Hotararea nr.47/2020 a CNSU”, se arată in minuta instantei. Articolul 2 din hotărârea numarul 47 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență precizează: „Organizarea de sărbători religioase este permisă numai cu participarea persoanelor care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea, fără participarea persoanelor/pelerinilor din alte localități”. (Ziare)

Europa

3. Construcția fabricii de mașini Tesla din Germania ar putea fi întârziată, după ce grupurile de mediu au obținut pe 9 decembrie o suspendare temporară a lucrărilor acesteia. Fabrica, inițial pregătită să fie operațională până în iulie 2021, a fost subiectul litigiului cu organizațiile de mediu. O instanță inferioară din Frankfurt an der Order a decis inițial în favoarea Tesla. În apel, o instanță superioară a dispus suspendarea lucrărilor până când instanța poate revizui pe deplin probele aduse de grupurile de mediu. Activiștii de mediu argumentează că despăduririle necesare pentru a construi fabrica vor pune în pericol habitatul reptilelor lorcale. În timp ce Tesla a primit permisiunea din partea ministrului german de mediu pentru a începe ”pregătirile” pentru fabrică, construcția actuală nu poate începe până nu primește aprobarea locală, în urma unor studii suplimentare. După ce a primit sute de plângeri de la cetățenii locali și organizațiile de mediu, viitorul fabricii Tesla din Germania rămâne nesigur. Fabrica, stabilită în Grünheide, Germania, ar fi a patra ”gigafabrică” Tesla. În 2020, Tesla a devenit cel mai valoros producător de mașini, iar Elon Musk, CEO Tesla, speră să producă 20 milioane de vehicule în 2021. Aceste gigafabrici reprezintă eforturile Tesla de a se extinde rapid în piețe largi, inclusiv Germania și China. (Jurist)

SUA

4. Judecătorul Trevor McFadden de la Curtea Districtuală pentru Districtul Columbia a respins vineri, 11 decembrie, o acțiune depusă de Centru pentru Democrație și Tehnologie (CDT) care atacă ordinul executiv al președintelui Donald Trump emis în luna mai pentru a ”preveni cenzura online”. Ordinul executiv a fost emis cu intenția exprimată de a promova ”dezbateri libere și deschise online”. A arătat că platformele de media socială ca Twitter, Instagram și YouTube au imensa putere de a cenzura, șterge sau elimina informația și a cerut ”clarificarea” scopului imunității față de răspunderea de care se bucură aceste platforme conform secțiunii 230(c) a Legii Decenței Comunicațiilor. CDT, o organizație non-profit finanțată de companiile tehnologice ca Twitter și Facebook, a deschis o acțiune în august, atacând ordinul pe temeiul încălcării Primului Amendament. Aceasta a argumentat: ”Directivele ordinului intenționează să reducă și să înghețe libertatea expresiei pe toate platformele online și a milioanelor de persoane care se bazează zilnic pe aceste platforme pentru informație, pentru a se exprima pe sine, a-și promova punctele de vedere și a împărtăși un schimb de idei, inclusiv despre declarațiile făcute de oficiali publici. Acțiunea a cerut instanței să declare ordinul ca invalid și să oprească președintele Donald Trump de a-l implementa. Judecătorul McFadden a dispus că ordinul nu a impus nicio obligație asupra unor entități private ca CDT, dar a îndrumat oficialii guvernamentali cum este Secretarul pentru Comerț să depună o petiție de reglementare cu Comisia Federală pentru Comunicații. Instanța a motivat de asemenea că CDT nu a dovedit nicio vătămare concretă și iminentă ale intereselor sale din cauza ordinului și a respins acțiunea. (Link)

5. Peter Nygard, vânzătorul de modă canadian, a fost anchetat pentru acuzațiile de trafic de sex, racolare și alte infracțiuni care implică zeci de femei, unele dintre ele minore, au declarat procurorii federali în Manhattan marți, 15 decembrie. Nygard, în vârstă de 79 ani, a fost acuzat de ”decenii de tipologie a comportamentului criminal” în SUA, Bahamas și Canada. Acesta a fost arestat în Winnipeg, luni, 14 decembrie, la cererea Statelor Unite, sub acordul de extrădare, a declarat biroul procurorului SUA în Manhattan. Procurorii au precizat că Peter Nygard a folosit influența companiei sale și și-a folosit angajații pentru a ”recruta și menține victime adulte și minore femei” pe o perioadă de 25 de ani pentru gratificarea sa sexuală și a asociaților săi, conform celor nouă capete de acuzare. În acest moment, Nygard este deținut în închisoarea Manitoba. Acuzarea a arătat că Peter Nygard a țintit victime din medii economice dezavantajate și, în unele cazuri, cu un istoric de abuz. Pe unele dintre acestea le-a agresat sexual, în timp ce asociații săi au agresat sau drogat altele pentru ”a asigura supunerea lor cu cererile sexuale ale lui Nygard”. Avocatul acestuia în Winnipeg, Jay Prober, a negat acuzațiile împotriva clientului său. (NYTimes)

6. Cântăreața britanică FKA Twigs l-a dat în judecată pe fostul său iubit, actorul Shia LaBeouf, acuzându-l pe actor de agresiune sexuală, forțare sexuală și stress emoțional. Cântăreața a depus o acțiune în instanța superioară din Los Angeles, în care arată că ”Shia LaBeouf rănește femeile. Le folosește. Abuzează femeile, atât fizic, cât și mintal. Este periculos”. Cei doi s-au cunoscut în timpul filmărilor la ”Honey Boy” și au fost împreună aproximativ un an, între 2018 și 2019. Acțiunea aduce o serie de acuzații, care portretizează o imagine șocantă a lui LaBeouf, un artist foarte neobișnuit, a cărui creație artistică a fost lăudată, în pofida unei lungi istorii de probleme legale care i-au umbrit cariera. FKA Twigs, născută Tahliah Barnett, a cerut judecare cu jurați. Aceasta povestește o situație în care s-a trezit cu LaBeouf deasupra ei, în timp ce îi strângea violent brațele împotriva voinței ei și o strangula. După acest incident, LaBeouf a devenit maniacal și a amenințat-o că va face un accident, în timp ce conducea, dacă ea nu îi va jura ”dragoste eternă”. (Variety). Cântăreața australiană Sia, care a colaborat cu Shia LaBeouf pentru videoclipul melodiei ”Elastic Heart”, a susținut-o pe Twitter pe FKA Twigs, precizând că a avut o experiență similară cu LaBeouf. Sia l-a numit pe actor un ”mincionos patologic” și crede despre acesta că este ”foarte bolnav”, exprimându-și compasiunea atât pentru el, cât și pentru victimele sale.  (Link)

Global

7. Un tribunal internațional a emis vineri, 11 decembrie, cinci sentințe pe viață pentru Salim Jamil Ayyash, un membru Hezbollah, care a fost condamnat în absență în luna august, pentru asasinarea fostului premier libanez Rafik al-Hariri în 2005. Hariri a fost ucis într-o explozie masivă cu o bombă sinucigașă în Beirut, care a omorât de asemenea încă douăzeci și unu de oameni și a rănit 226. Ayyash și trei alții au fost acuzați de conspirație pentru comiterea unui act terorist, omucidere cu intenție, tentativă de omucidere cu intenție și alte acuzații. În orice caz, Tribunalul Special pentru Liban i-a achitat unanim pe cei trei co-conspiratori, din cauza probelor insuficiente. Tribunalul a agreat cu cererea procurorilor de a impune cinci sentințe pe viață, una pentru fiecare capăt de acuzare împotriva lui Ayyash. În pronunțarea sentinței, tribunalul a anunțat că atacul a fost politic. Deși nu au existat probe directe, instanța a considerat că atacul ”cel mai probabil a trebuit să aibă implicați actori statali”, cel mai probabil actor statal fiind Siria. Ayyash este afiliat cu Hezbollah, un partid politic și grup militant care este aliat cu Siria. Într-o opinie concurentă atașată hotărârii tribunalului, judecătorul David Re a citat un discurs pe care secretarul general al Hezbollah l-a făcut în 2011, după anunțul acuzațiilor împotriva lui Ayyash și ale celorlalți acuzați, numindu-i ”patru oamni onorabili din rezistență”, precum și faptul că în alt discurs acesta a amenințat indirect Tribunalul Special dacă încearcă să aresteze sau dețină orice membru al Hezbollah. Remarcând că Ayyash este de negăsit, judecătorul Re a concluzionat că ”o  presupunere solidă” se poate face ”cu privire la cine l-a protejat de justiție în toți acești ani”. Tribunalul Special a arătat de asemenea că puține dintre victimele atacului au primit orice fel de compensații. În orice caz, tribunalul nu are niciun fel de mecanism pentru a acorda compensații sau reparații. Judecătorii au recomandat ca Libanul să stabilească o schemă națională de compensații, nu doar pentru victimele acestui atac, dar pentru ”victimele crimelor în general”. (Link)

8. Noua Zeelandă a anunțat duminică, 13 decembrie, prin directorul Human Rights Proceedings, Michael Timmins, că părțile dintr-o procedură de hărțuire sexuală au ajuns la o înțelegere care recunoaște dreptul tuturor lucrătorilor la un loc de muncă fără hărțuire sexuală. Deși cele mai multe detalii ale înțelegerii sunt confidențiale, Timmins a declarat într-un comunicat de presă că o femeie, lucrătoare sexuală, a deschis o acțiune împotriva unui afacerist la Tribunalul pentru Revizuirea Drepturilor Omului, prin care pretinde că a fost hărțuită sexual. Biroul pentru Proceduri de Drepturile Omului a reprezentat-o. Lucrătoarea sexuală va fi plătită o sumă din șase cifre, ca o compensație pentru vătămarea emoțională pe care a suferit-o și veniturile pe care le-a pierdut. ”Acest acord pe subiect servește ca un important avertisment pentru toate afacerile din țară că toți lucrătorii, indiferent de tipul de muncă pe care o prestează, au dreptul la eliberarea de hărțuirea sexuală la locul de muncă, pe baza Legii Drepturilor Omului din 1993. Încurajăm toți proprietarii de afaceri și angajatorii să se asigure că înțeleg și respectă aceste drepturi”. Înțelegerea din acest caz este urmarea a două evenimente legale importante. În primul rând, Noua Zeelandă a dezincriminat munca sexuală în 2003. Legea reformei prostituției a fost aprobată în 2003, o parte din scopul acesteia fiind să ”garanteze drepturile omului ale lucrătorilor sexuali și să îi protejeze de exploatare”. În al doilea rând, cazul DML v. Montgomery a stabilit că secțiunea 62 a Legii Drepturilor Omului din 1993, o prevedere care interzice hărțuirea sexuală la locul de muncă și în alte contexte, protejează lucrătorii sexuali de hărțuirea sexuală. Cazul a stabilit că ”lucrătorii sexuali lucrează într-un mediu unde va fi un anumit comportament/limbaj sexual. În orice caz, există o diferență între limbajul/comportamentul sexual cu un scop de muncă legitim și un limbaj/comportament sexual care nu este acceptat sau este ofensator față de persoană și constituie o încălcare a secțiunii 62 din Legea Drepturilor Omului”. Tribunalul poate acorda sume monetare până la valoare de $350.000. (Jurist)

9. Cea mai importantă breșă împotriva pornografiei infracționale o constituie scoaterea de pe site-ul Pornhub a peste zece milioane de videoclipuri neverificate, aproape 75% din întreaga sa colecție video. Măsura reprezintă o victorie istorică a miscării Traffickinghub , iar Pornhub a emis o declarație prin care creditat Exodus Cry și Traffickinghub pentru rolul avut în aceste investigații. Totodată Pornhub a eliminat butonul său de descărcare. Companiile de cărți de credit au blocat folosirea cardurilor Visa/Mastercard/Discover pe Pornhub (CNN). Atenția mediei globale, precum și acțiuni guvernamentale împotriva companiei au avut la bază  faptul că site-ul exploatează și este infestat de monetizarea violurilor și a video-urilor cu trafic de ființe umane, inclusiv copii. Eliminarea fără precedent a acestor clipuri este una dintre victoriile din ultimele zece zile, inclusiv lansarea unui eseu în New York Times ”The Children of Pornhub”. (NYTimes)

10. O instanță japoneză a condamnat la moarte marți, 15 decembrie, un bărbat judecat pentru uciderea și dezmembrarea a nouă oameni, după ce majoritatea acestora postaseră gânduri suicidare pe media socială (LATimes). Cazul a șocat Japonia. Instanța Tachikawa a Curții Districtuale Tokyo a găsit că Takahiro Shiraishi, cunoscut ca ”ucigașul Twitter”, este vinovat de uciderea, dezmembrarea și stocarea corpurilor victimelor în apartamentul său din Zama, lângă Tokyo. Shiraishi, în vârstă de 30 de ani, a pledat vinovat și a declarat că nu va apela sentința cu moartea. Poliția l-a arestat în 2017, după ce a găsit corpurile a opt femei și un bărbat în cutii stocate la rece în apartamentul său. Investigatorii au declarat că Shiraishi și-a abordat victimele via Twitter, oferindu-se să le asiste cu dorințele lor suicidare. El a ucis femeile, inclusiv adolescente, după ce le-a violat și a omorât de asemenea iubitul uneia dintre femei pentru a-l reduce la tăcere, au arătat investigatorii. Pe Twitter, Shiraishi a folosit numele ”Hangman”, promițând să ajute victimele să moară și invitându-le la el în apartament. Deși avocații săi au argumentat că el a asistat victimele în propriile dorințe suicidale, Shiraishi a declarat mai târziu că le-a ucis fără consimțământul lor. În sentință, președintele completului de judecată, judecătorul Naokuni Yano a declarat că niciuna dintre victime nu a acceptat să fie ucisă și că Shiraishi este pe deplin responsabil pentru moartea lor, conform relatărilor din media. Judecătorul a spus că crimele au fost extrem de atroce și au cauzat frici și preocupare într-o societate în care media socială a devenit o parte indispensabilă a vieții de zi cu zi, a relatat televiziunea publică NHK. Rata sinuciderilor în Japonia este una dintre cele mai ridicate din lume. În urma unui declin recent, numărul a crescut din nou în acest an, din cauza efectelor pandemiei asupra oamenilor. Rata crimelor în Japonia este relativ mică, dar au existat recent câteva ucideri și crime cu profil ridicat. Anul trecut un atac cu incendiere asupra unui studio anime din Kyoto a ucis treizeci și șase de oameni. (Link)

Ți-ar mai putea plăcea
Canada a eșuat să aducă indivizi acuzați de crime de război și crime împotriva umanității în fața justiției – Cronica Juridică
S-a votat proiectul de lege care prevede extinderea prerogativelor avocaților – Cronica Juridică

Comentează

Comentariul tău *

Numele tău *
Site-ul tău