China a arestat-o formal pe jurnalista australiană Cheng Lei pe temeiul ”suspiciunii de furnizare ilegală a secretelor de stat în exterior” – Cronica Juridică

România

1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a anunțat că efectuează cercetări pentru omor calificat și profanare de cadavre sau morminte, după ce două femei au fost surprinse de un cetățean în timp ce transportau într-un tomberon cadavrul unui bărbat, la liziera unei păduri din Târgu Mureș. Într-un comunicat de presă, reprezentanții Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș au precizat că  în urmă cu două săptămâni, pe fondul unor conflicte preexistente, inculpata B.E. a achiziționat un topor, cu intenția de a-l folosi în vederea suprimării vieții lui B.Z. (Link)

Europa

2. O opinie legală publicată recent de Essex Court Chambers (link) arată că există ”un caz foarte credibil” că guvernul chinez a comis acțiuni împotriva populației Uigure din regiunea autonomă Uigură Xinjiang (XUAR), care constituie genocid și crime împotriva umanității, conform celor 105 pagini lansate spre finalul lunii ianuarie. Global Legal Action Network, World Uyghur Congress și Uyghur Human Rights Project au cerut avocaților Alison Macdonald QC, Jackie McArthur, Naomi Hart și Lorraine Aboagye, care lucrează pentru Essex Court Chambers, să scrie o opinie intitulată ”International Criminal Responsability for Crimes against Humanity and Genocide against the Uyghur Population in the Xinjiang Uyghur Autonomous Region”. Deși opinia se concentrează pe populația Uigură, subliniază că probele sugerează că ”alte grupuri de origine turcică ar putea fi supuse unor forme de tratament similare sau asociate cu XUAR”. Opinia concluzionează că ”există probe de crime împotriva umanității comise împotriva populației uigure” conform art. 7 din Statutul Roma al Curții Penale Internaționale. Crimele presupus a fi comise în facilități de detenție ale statului, care ar fi între 500 și 1400, includ munca forțată, privarea de libertate în timp ce sunt deținuți arbitrar, torturați sau violați. Alte crime împotriva umanității identificate în opinie includ sterilizarea forțată, persecuția ”pe baza faptului că sunt membri ai populației uigure și/sau musulmane” și dispariții forțate. Concluzia are la bază faptul că populația uigură este un grup etnic conform articolului 6 din Statutul Roma și ”se poate argumenta pe temeiul probelor disponibile că există o intenție de a distruge, în total sau în parte, populația uigură din XUAR”, însoțite de acțiuni genocidare. Ca parte a Convenției pentru Prevenirea și Pedepsirea Genocidului, China are o responsabilitate ”să prevină și să pedepsească” genocidul, dar opinia subliniază că nu există niciun efort în această direcție. Congresul Mondial Uigur a declarat într-o declarație despre opinie că ”semnificația acestor descoperiri este profundă. Dacă o instanță ajunge la aceleași concluzii, ca cele găsite de experții legali ai Essex Court Chambers, ar putea avea atât consecințe politice, cât și juridice pentru China și pentru oficialii de rang înalt a căror responsabilitate individuală a fost identificată și care ar putea fi anchetați penal sau sancționați individual”. Opinia avocaților englezi este în linie cu concluziile internaționale. Luna trecută, Comisia Executivă a Congresului SUA asupra Chinei a declarat într-un raport că China este posibil să fi comis genocid împotriva populației uigure din XUAR. Opinia imploră statele mondiale să oblige China să-și asume responsabilitatea, aratând că există un ”imperativ puternic pentru guvernele naționale să ia măsuri urgente pentru a preveni atrocitățile în curs comise împotriva populației uigure din XUAR”. În particular, sugerează ca statele să emită declarații oficiale prin care să recunoască probele crimelor împotriva umanității și genocidului comis în XUAR împotriva populației uigure; să ia în considerare exercitarea jurisdicției penale asupra persoanelor responsabile; să folosească eforturile diplomatice pentru a investiga faptele, să îi oblige să răspundă pe cei vinovați și să pună capăt suferinței viitoare împotriva populației”. (Link)

Bonus: Curtea de Sesiuni a Scoției a respins un caz în luna februarie, care sugerează că Scoția ar putea organiza un alt referendum pentru independență, fără aprobarea Marii Britanii. Cazul, reprezentat de Martin Keatings, un apărător înfocat al independenței scoțiene, a fost un efort dificil de a răsturna referendumul din 2014, când scoțienii au votat să rămână în Marea Britanie cu o majoritate de 55%. Judecătoarea Ailsa Carmichael a respins argumentele lui Keatings ca fiind ”ipotetice, academice și premature”. În acest caz, Keatings a cerut o hotărâre declaratorie care să aprobe un plebiscit scoțian, fără permisiunea Marii Britanii, deși nu există niciun proiect de lege în lucru care să sugereze un astfel de referendum. Ca urmare, judecătoarea Carmichael a considerat că temele ridicate sunt premature și de asemenea că Keating nu are capacitatea procesuală de a deschide acest caz. Judecătoarea nu a hotărât asupra niciunei probleme legale substanțiale ridicată de caz, sugerând că ar fi mai potrivit să emită o judecată asupra unui astfel de referendum ipotetic, după ce Parlamentul scoțian îl aprobă. Keatings a indicat că va apela decizia și a dat un tweet că intenționează să ducă cazul la Inner House of the Court of Session, care operează ca o curte de apel. Independența scoțiană a fost o temă majoră cu care s-a confruntat Marea Britanie și guvernul premierului Boris Johnson, mai ales acum când Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană. În contextul pandemiei COVID-19, naționaliștii scoțieni cred că pot extinde sprijinul pentru independență, însă Boris Johnson a respins sugestiile pentru organizarea unui alt referendum ca cel din 2014. Dacă acțiunea lui Keatings este admisă în apel, hotărârea ar reprezenta o victorie legală masivă pentru mișcarea de independență a Scoției. (Link)

3. Procurorii germani au emis la începutul lunii februarie o acuzație împotriva fostei secretare, în vârstă de 95 de ani, a unui lagăr concentraționar nazist, cu 10.000 de capete de acuzare pentru ajutarea, sprijinirea și complicitatea la tentative de ucidere, ca parte a aparatului nazist de teroare. Conform procurorilor, ea ”i-a asistat pe cei responsabil cu lagărul în uciderea sistematică a prizonierilor evrei, partizanii polonezi și prizonierii sovietici ruși de război, în funcția sa ca stenografă și secretară a comandantului lagărului”. Identificată de televiziunea și radioul german NDF ca Irmgard F. ”fosta secretară și dactilografă a comandantului lagărului Stutthof, Paul-Werner Hoppe, se află sub investigație din 2016. În timpul investigației, autoritățile au intervievat supraviețuitori în SUA și Israel. Irmgard a lucrat în lagăr, care este localizat la 20 de mile de orașul polonez Gdansk (cunoscut ca Danzig la acel moment), între iunie 1943 și aprilie 1945. Se crede că 65.000 oameni au fost uciși în lagărul Stutthof. În 1945, ca martor în cazul împotriva lui Hoppe, Irmgard a declarat că toată corespondența cu biroul economic și administrativ principal al SS trecea prin biroul ei și că Hoppe îi dicta scrisorile. Ea a spus că era conștientă la acel timp că în unele lagăre prizonierii erau uciși, dar a crezut că omorurile erau pedeapsa pentru crimele comise de aceștia. De asemenea, ea a pretins că nu era conștientă de dimensiunea uciderilor în camerele de gazare. Într-un interviu cu NDR, Irmgard a pretins că fereastra biroului ei nu privea către direcția lagărului și că ea nu a intrat niciodată în lagăr și-a dat seama de omoruri după ce războiul s-a terminat. Anul trecut, Bruno Dey, un fost gardian al lagărului de concentrare nazist, în vârstă de 95 de ani, a fost condamnat pentru 5232 de capete de cerere, complicitate la crime și pentru un capăt de cerere la tentativă de omor. Este pentru prima dată în mai mulți ani când o femeie este indicată ca personal de sprijin într-un lagăr de concentrare nazist, întrucât cele mai recente cazuri s-au concentrat pe foști gardieni SS. O instanță din Schleswig-Holstein trebuie să decidă acum dacă va trebui inițiat un proces. Decizia se va baza pe determinarea rolului fostei secretare în lagăr și pe ”responsabilitatea concretă” în ucideri. Întrucât Irmgard avea sub 21 de ani la data comiterii infracțiunilor, dacă dosarul va continua, ea va fi judecată ca minor. (Link)

SUA

4. David Correia, un fost asociat de afaceri al lui Rudy Giuliani, a fost condamnat la un an și o zi într-o închisoare federală, după ce a pledat vinovat la acuzația de fraudare a investitorilor. Correia a fost acuzat de colectarea investițiilor cu o valoare între $200.000 și $500.000 pentru o companie start-up, Fraud Guarantee. Correia, împreună cu Lev Parnas, este acuzat de colectarea în total a $2 milioane de la investitori. În orice caz, Parnas și Correia se pare că au folosit banii pentru a finanța cheltuieli personale, în loc să îi pună în start-up, deși au promovat compania ca fiind cea care îi va proteja pe investitori de fraudă. În schimb, ei au folosit-o ca instrument pentru a-i frauda pe investitori. Correia și Parnas se pare că au mințit în mod repetat investitorii, pretinzând că această companie a strâns un capital mai mare decât avea de fapt. Aceste minciuni au fost folosite pentru a strânge mai mulți bani. Dacă Correia va primi credit pentru bună purtare în închisoarea federală, ar putea fi eliberat peste 10 luni, după care va fi pus sub eliberare condiționată pentru trei ani și va trebui să plătească $2.3 milioane în restituiri. (Link)

5. Curtea Internațională de Justiție și-a menținut jurisdicția (link), după ce SUA au contestat autoritatea sa de a superviza un caz recent împotriva guvernului SUA pentru că s-a retras din acordul nuclear cu Iranul (Joint Comprehensive Plan of Action). SUA au impus mai multe sancțiuni asupra Iranului, după ce s-au retras din acord în mai 2018. Acțiunea deschisă arată că SUA au violat Tratatul de Prietenie, un tratat care a fost semnat între SUA și Iran la scurt timp după lovitura de stat din 1953. Guvernul iranian a pretins în particular că SUA au încălcat mai multe articole bilaterale care garantează protecția și asistența economică și cea legată de taxe dintre cele două state. Guvernul SUA a contestat jurisdicția Curții Internaționale de Justiție pe motivul că instanța se află în afara scopului articolului XXI, paragraful 2 din Tratatul de Prietenie. Instanța a respins această interpretare, stabilind că doar pentru că are o conotație politică cazul nu subminează idea că există o problemă juridică în discuție. SUA a respins jurisdicția și deciziile Curții Internaționale de Justiție în ultimii 30 de ani. SUA s-au retras din a fi obligate de deciziile Curții, după o hotărâre din 1986 împotriva SUA pentru mineritul porturilor din Nicaragua. (Link)

Bonus: Cinci organizații de servicii juridice non-profit l-au dat în judecată pe judecătorul instanței superioare din Los Angeles, pentru a preveni sistemul judiciar de a obliga participarea în persoană pentru audieri legate de trafic sau amenzi ilegale. Acțiunea depusă pretinde că ordinul judecătorului Kevin Brazile, care obliga apariția în persoană, violează drepturile constituționale ale avocaților și reclamanților. Reclamanții argumentează că criza coronavirus persistentă din regiunea Los Angeles creează un ”risc fundamental de sănătate” pentru sutele de persoane care se adună în clădirea instanței zilnic. Ei arată că protocolul instanței de a reduce riscul răspândirii coronavirus este limitat și ”vag implementat”. Arătând inabilitatea de distanțare socială adecvată în instanță și lipsa ventilației adecvate în clădire, reclamanții argumentează că instanțele i-au obligat să-și încalce drepturile constituționale și să își riște viețile pentru a-și promova interesele în instanță. Grupurile legale au subliniat că obligarea aparițiilor în persoană au impact disproporționat asupra persoanelor de culoare, care sunt în mod particular vulnerabile la virus, precum și a celor cu venituri mici, care nu au resursele de a-și plăti amenzile și nu pot evita termenele instanței. Mai mult, grupurile au spus că avocații de asistență civilă legală sunt de asemenea afectați disproporționat de protocolul instanței și că instanța i-a amenințat cu sancțiuni pentru că nu apar în persoană. În mod notabil, experții în sănătate publică au determinat că în instanță condițiile sunt nesigure și pot rezulta în transmiterea virusului. De asemenea au subliniat că regiunea Los Angeles este ”epicentrul” pandemiei COVID-19. În consecință, acțiunea instanței este contrară practicilor sugerate de experții în sănătate publică pentru restrângerea virusului. Organizațiile indică că Curtea Superioară din Los Angeles este capabilă să închidă pentru chestiuni legate de trafic și amenzi ilegale și argumentează că trebuie să facă acest lucru, în contextul severității crizei pandemice din zonă. (Link)

Global

6. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a avut prima apariție în instanță, din luna mai, pentru a pleda nevinovat la acuzațiile de corupție și abuz în funcție. Cazul a început cu o investigație a poliției în 2016, iar o acuzație a fost emisă în 2019. Netanyahu se confruntă cu o varietate de acuzații de corupție, din investigații separate. Acuzațiile au fost consolidate pentru un singur proces. El este acuzat de acceptarea șpăgilor în schimbul unor diverse favoruri guvernamentale, precum și angajarea într-o tranzacție quid pro quo cu o companie media: reflectarea pozitivă în schimbul legislației pentru a limita principalul competitor al companiei. De asemenea, Netanyahu este acuzat de primirea unor favoruri din partea unui mogul telecom în schimbul agreării să nu îi obstrucționeze interesele de afaceri. Procesul a avut numeroase amânări, ca urmare a pandemiei COVID-19. Audierea din luna aceasta a fost scurtă și în principal administrativă, însă importanța acesteia a fost remarcată printre israelieni. În Israel, primii miniștri sunt demiși din funcție o dată condamnați. Ehud Olmert, predecesorul lui Netanyahu, a fost condamnat la șase ani închisoare, ca urmare a unei condamnări pentru mită. Moshe Katsav, fostul președinte al Israelului, a fost condamnat la șapte ani în închisoare pentru viol și alte agresiuni sexuale. Spre deosebire de cele mai multe jurisdicții, Israel nu are un sistem cu jurați. Întrucât Netanyahu se confruntă cu peste 10 ani închisoare, va fi judecat de un complet de trei judecători. (Link)

7. China a arestat-o formal pe jurnalista australiană Cheng Lei pe temeiul ”suspiciunii de furnizare ilegală a secretelor de stat în exterior”. Arestul formal vine la șase luni după ce Lei a fost luată în custodie pe baza controversatelor legi chineze ale detenției. Senatorul australian și Ministrul pentru Afaceri Externe Marise Payne a emis o declarație în care anunță arestul formal, notând că ”guvernul australian a ridicat îngrijorări serioase în mod regulat cu privire la detenția lui Cheng la niveluri înalte, inclusiv cu privire la starea sa de sănătate și condițiile de deținere”. Cheng a lucrat pentru televiziunea de stat chineză în limba engleză, CGTN, ca prezentatoare de știri între 2012 și 2020. Detalii despre activitățile care au condus la arestarea sa sunt indisponibile. La o conferință de presă, purtătorul de cuvânt pentru Ministrul Afacerilor Externe chinez Wang Wenbin a declinat să comunice numele țării către care Lei este suspectată că ar fi furnizat secrete de stat și dacă cererea familiei sale pentru a o putea vedea va fi aprobată. Cheng a fost deținută de autoritățile chineze în luna august pe temeiul Residential Surveillance at a Designated Location (RSDL), din codul de procedură penală al Chinei. Persoanele deținute pe temeiul RDSL pot fi deținute până la șase luni fără acuzații sau proces și pot fi restricționate să primească ajutorul unor avocați, să li se ascundă locul deținerii și să fie supuse interogatoriilor intense sau torturii. RDSL este o formă de detenție folosită în mod comun de autoritățile chineze pentru a deține persoane despre care cred că amenință securitatea națională. Folosirea RDSL este intens criticată și este percepută ca încălcare a standardelor internaționale de drepturile omului. Wang a declarat pentru Ministerul Afacerilor Externe chinez că ”justiția chineză, după investigarea conform legii, a aprobat arestarea suspectei făptuitoare Cheng Lei, o cetățeană australiană, pe 5 februarie, pe suspiciunea că a furnizat ilegal secrete de state forțelor străine, conform codului de procedură penală a Republicii Populare Chineze. Cazul se află încă în procedură, iar autoritățile judiciare chineze se ocupă de caz în conformitate cu legea și pentru a proteja pe deplin drepturile sale. Payne, pentru Ministerul Afacerilor Externe australian a subliniat că Australia așteaptă ”standarde minime de justiție, corectitudine procedurală și tratament uman, conform normelor internaționale”. (Link)

8. Experții în drepturile omului ai ONU au cerut către cincizeci de șapte de țări să repatrieze peste 10.000 de femei și copii asociați cu luptătorii Daesh din taberele siriene. Experții au exprimat grave îngrijorări cu privire la deteriorarea condițiilor din taberele Al Hol și Roj din nord-estul Siriei, citând o creștere recentă în amenințările de securitate și violența din campusuri. Taberele găzduiesc peste 64.000 oameni, dintre care mulți sunt copii, femei și naționali ai celor 57 de țări numite de ONU. Experții au spus într-o declarație că: ”Mii de oameni deținuți în tabere sunt expuși la violență, exploatare, abuz și deprivare în condiții și tratament care ar putea fi considerat tortură sau alte tratamente inumane sau degradante sau pedepse conform dreptului internațional, cu niciun remediu eficient la dispoziția lor. Un număr necunoscut au murit deja, din cauza condițiilor de detenție. Experții au subliniat în scrisorile lor că continuarea deținerii femeilor și copiilor ”pe motive neclare” împiedică progresul în găsirea ”responsabilității, adevărului și justiției” pentru toți cei care au suferit în regiune. Aceștia au arătat că statele trebuie să producă schimbare prin protejarea grupurilor vulnerabile și au subliniat importanța aderării la dreptul internațional în timpul procesului de repatriere. Mai mult, experții ONU au clarificat că statele trebuie să exercite precauție pentru a evita vătămarea suplimentară a indivizilor care se reîntorc în țările de origine. Parte a acestui proces presupune oferirea de sprijin social, psihologic și educațional indivizilor, în tranziția către țările de origine. Scrisorile accentuează importanța lucrului cu aceștia pentru a depăși traume specifice de gen, pe care oamenii le-ar fi suferit în timp ce locuiau în tabere. Colectarea datelor a fost o altă problemă ridicată de experții ONU. În luna iulie anul trecut, experții au raportat că procesul de colectare a datelor a fost în taberele în care datele personale au fost extrase de la femei și copii fără acordul lor. În timp ce experții suspectează că au fost motive de securitate, a fost neclar pentru ce scop datele vor fi folosite, ceea ce încalcă drepturile la un proces corect: ”ne temem că acest exercițiu a fost de fapt țintit pentru identificarea naționalilor unor țări terțe care ar putea să ridice un risc de securitate, informație care ar putea fi comunicată mai departe și folosită de statele de origine, ca bază pentru a decide cursul viitor de acțiune pentru cetățenii lor. Acesta ar putea include procese și repatriere sau separarea copiilor de familiilor lor, inclusiv aceea a copiilor băieți pentru deținere viitoare”. (Link)

9. Autoritățile egiptene au eliberat recent un jurnalist care lucra pentru rețeaua de televiziune Al Jazeera din Qatar, care a fost deținut înaintea procesului pentru mai mult de patru ani. Mahmoud Hussein, un editor video, a fost arestat în 2016, din cauza unor acuzații de tentativă pentru căderea guvernului țării și faptul că era membru al unui partid politic interzis, Frăția Musulmană. Ministrul de interne al Egiptului l-a acuzat de ”diseminarea știrilor false și primirea de fonduri monetare de la autorități străine pentru a defăima reputația statului”, dar nicio acuzație nu a fost vreodată formal adusă împotriva lui. Hussein și Al Jazeera au negat consistent alegațiile. Frăția Musulmană a fost o mișcare sprijinită de Qatar, care a fost la putere pentru un an în 2013, sub președintele Mohamed Morsi. După ce Morsi a fost înlăturat de armată după proteste publice, guvernele care s-au succedat au acționat dur împotriva tuturor susținătorilor și membrilor Frăției Musulmane. Mii dintre aceștia sunt acum în închisoare, iar Egipt a desemnat grupul ca fiind organizație teroristă. Egipt a acuzat mult timp Al Jazeera ca fiind o portavoce a Frăției Musulmane, ca medie a statului Qatar. În ianuarie 2018, Grupul de Lucru asupra Detenției Arbitrare al ONU a concluzionat că modul de deținere al lui Hussein denotă ”tratament crud, inuman și degradant”. Deținerea sa a fost extinsă de peste doisprezece ori și a violat perioada de detenție preventivă maximă conform atât dreptului egiptean, cât și internațional. Hussein a fost în final eliberat luna aceasta, după ce Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au agreat în ianuarie să reia legăturile diplomatice, comerciale și de călătorie cu Qatar, care au fost tăiate în 2017. Al Jazeera a salutat eliberarea declarând că ”este un moment al adevărului și o piatră de temelie către libertatea presei. Niciun jurnalist nu ar trebui să fie vreodată supus la ceea ce Mahmoud a suferit în ultimii patru ani doar pentru că și-a făcut meseria”. (Link)

10. Biroul Educației din Hong Kong a lansat ghidurile pentru un nou curriculum pentru ”educația securității naționale”, care va obliga copii, începând cu vârsta de șase ani, să învețe despre infracțiunea secesiunii, trădării, terorismului și subversiunii conform noii legi de securitate națională a Hong Kong. Ghidurile sunt ultima evoluție privind implementarea de către guvern a legii securității naționale care a intrat în vigoare în iulie anul trecut. Articolul 10 al acestei legi controversate stipulează că ”regiunea administrativă specială a Hong Kong va promova educația privind securitatea națională în școli și universități …pentru a crește conștientizarea rezidenților Hong Kong cu privire la securitatea națională și obligația de a se supune legii”. Conform unei circulare, scopul noului curriculum este să ”dezvolte în studenți un sens de apartenență la țară, o afecțiune pentru poporul chinez, un sens al identității naționale, precum și conștientizarea sensului unei responsabilități pentru apărarea securității naționale”. Mai mult decât atât, urmărește să încurajeze studenții să fie ”buni cetățeni care …arată respect pentru statul de drept și supunerea față de lege”. Noul curriculum pune accent pe încurajarea supunerii și respectului față de lege la studenți. Aproape 40% dintre participanții la protestele anti-guvernamentale din 2019 erau studenți. Ghidurile instructează profesorii să le spună studenților că ”în ceea ce privește securitatea națională, nu există spațiu pentru dezbatere sau compromis”. Directorul sindicatului profesorilor, Ip Kin-yuen, a declarat pentru Reuters că noile ghiduri vor crea un stil educațional ”restrictiv și supresiv”, care va oprima gândirea independentă. (Link)

Ți-ar mai putea plăcea
Curtea Constituțională a României a admis sesizarea PNL cu privire la Legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive – Cronica Juridică
O judecătoare din Brăila a motivat într-un mod halucinant o sentință prin care a dispus înlocuirea măsurii arestului preventive cu arestul la domiciliu – Cronica Juridică

Comentează

Comentariul tău *

Numele tău *
Site-ul tău