O judecătoare din Brăila a motivat într-un mod halucinant o sentință prin care a dispus înlocuirea măsurii arestului preventive cu arestul la domiciliu – Cronica Juridică

România

1. O judecătoare din Brăila a motivat într-un mod halucinant o sentință prin care a dispus înlocuirea măsurii arestului preventive cu arestul la domiciliu, pentru un suspect de viol al unei minore pe o perioadă de opt luni. „Cu titlul de exemplu, instanța de fond a considerat că un atentat terorist care să genereze victime multiple, un omor care să stârnească frică generală ar putea justifica măsura arestării preventive (…).În prezenta cauză, faptele inculpatului, deși reprobabile nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare, o reacție a societății din care să rezulte că oamenii consideră faptele sale ca punându-le în pericol viața, existența în vreun fel. Nu au existat ieșiri în stradă, proteste în presă. Tribunalul Brăila a invalidat sentința și a menținut măsura arestului preventiv. (G4Media)

Europa

2. Procesul lui Gibril Massaquoi, cetățean al Sierrei Leone, acuzat de comiterea unor serioase crime de război în timpul celui de-al doilea război civil din Liberia între 1999 și 2003, a început la Curtea Districtuală Tampere din Finlanda, unde procurorul statului a arătat întinderea crimelor suspectate că ar fi comise de acuzat. Fiind rezident finlandez în ultimii 10 ani, ca locuitor al regiunii Tampere, Massaquoi, în vârstă de 51 ani, a fost deținut de poliția finlandeză în martie anul trecut. Arestarea sa a venit ca urmare a concluziei unei investigații coordonate de Biroul Național de Investigații, care a cerut ca Massaquoi să fie deținut și să rămână în custodie, existând ”suspiciunea unor omoruri și crime grave de război, precum și crime împotriva umanității comise în circumstanțe excepționale”. Deși crimele suspectate au fost comise în afara granițelor Finlandei, datorită acordurilor internaționale, Finlanda este obligată să investigheze orice astfel de infracțiuni și să îi ancheteze pe acuzați. Șeful investigației, care a avut loc în mare parte în Liberia și Sierra Leone între 2018 și 2020, Thomas Elfgren a subliniat că ”cooperarea a fost fără probleme, atât în Finlanda, cât și între partenerii internaționali”. După concluziile investigației, acuzațiile au fost formal depuse împotriva lui Massaquoi la finalul lunii ianuarie. În deschiderea acuzației, procurorul de stat Tom Laitinen a subliniat că despre Massaquoi se crede că a fost un înalt oficial al unui grup insurgent, cunoscut ca Frontul Revoluționar Unit (RUF). Se presupune că sub conducerea lui Massaquoi și a altor lideri rebeli, RUF a ordonat crime, tortură, mutilarea și canibalizarea civililor în timpul războiului civil din Liberia. Între ianuarie 1999 și martie 2003, Massaquoi ar fi ordonat și participat la uciderea unor nenumărați civili. Procurorul a detaliat metodele brutale de tortură ale lui Massaquoi, inclusiv arderea de vii a victimelor sale și mai multe acuzații de violență sexuală. Având susținerea președintelui Liberiei de la acea vreme, Charles Taylor, acum și el criminal de război condamnat, crimele lui Massaquoi s-au extins asupra copiilor, cu RUF acuzat de înrolarea și trimiterea soldaților copii. Massaquoi, reprezentat de avocatul său Kaarle Gummerus, continuă să nege toate acuzațiile. (Link)

3. Curtea Supremă a SUA a hotărât, într-o decizie unanimă, că moștenitorii intermediarilor de artă evrei nu pot deschide un proces în instanțele americane împotriva Germaniei, pentru presupusele vânzări forțate de artă și artefacte sub regimul nazist. Cazul Federal Republic of Germany v. Philipp privește relicvele unei comori medievale creștine numită Welfenschatz, pe care un consorțiu al intermediarilor de artă au cumpărat-o în 1929. Până în 1931, consorțiul deja vânduse jumătate din colecție muzeelor din SUA și Europa, dar în 1935 Hermann Goering, ministrul-președinte al Prusiei și un adjunct al lui Adolf Hitler, ar fi obligat consorțiul să vândă relicvele rămase Prusiei la aproximativ un sfert din valoarea lor. SUA a preluat controlul Welfenschatz după al doilea război mondial, înainte de a le preda Republicii Federale Germania, care are controlul colecției de atunci. În 2014, moștenitorii consorțiului, doi din SUA și unul în Marea Britanie au încercat returnarea colecției, pretinzând că vânzarea inițială către Prusia a fost ilegală. După ce negocierile cu guvernul german au eșuat, moștenitorii au inițiat un proces în curtea districtuală federală din Washington, D.C., motivând mai multe cereri pe temeiul dreptului proprietății comune și solicitând o compensație de $250 milioane. Germania a decis să respingă cazul, pretinzând imunitatea în temeiul legii imunităților suverane străine (FSIA), care în general stabilește că statele străine nu sunt subiectul jurisdicției instanțelor americane. Există o excepție pentru ”proprietăți confiscate cu violarea dreptului internațional”, pe care Germania a argumentat că nu se aplică în această situație, întrucât a fost cazul unei națiuni suverane care a luat proprietatea propriilor săi naționali. Cei trei moștenitori au pretins că excepția se aplică pentru că ”achiziționarea de către Germania a Welfenschatz a fost un act de genocid și în consecință preluarea a violat legea internațională a genocidului”. Curtea districtuală a refuzat cererea Germaniei de a respinge acțiunea, iar Curtea Supremă a acceptat să audieze cazul. Motivarea opiniei Curții, care a menținut faptul că textul statutului, istoria sa legislativă și amendamentele sale înseamnă că excepția ”nu acoperă exproprierile proprietăților care aparțin naționalilor acelei țări”. Moștenitorii au cerut curții să interpreteze excepția ca încorporând larg orice normă internațională, nu doar legile internaționale ale proprietății și, în mod specific, Convenția ONU asupra genocidului. În orice caz, judecătorul John Roberts a motivat că instanța ”nu are nevoie să decidă dacă vânzarea proprietății consorțiului a fost un act de genocid, întrucât excepția exproprierii este cel mai bine interpretată ca referindu-se la dreptul internațional al exproprierii, decât la drepturile omului”. Curtea Supremă a anulat decizia curții de apel și a retrimis cazul curții districtuale pentru cercetarea judecătorească consistentă opiniei, și anume să ia în considerare dacă vânzarea a fost legală în primul rând, având în vedere că vânzătorii nu erau naționali germani, o problemă pe care moștenitorii au menționat-o în susținerea lor, dar pe care instanța nu a adresat-o. Curtea Supremă a emis de asemenea o opinie de o propoziție în cazul Republic of Hungary v. Simon, un proces similar al evreilor supraviețuitori ai Holocaustului, care au cerut compensații din partea Ungariei pentru proprietăți confiscate în timpul războiului. Curtea a direcționat instanța inferioară să reconsidere cazul în contextul opiniei din Germany v. Philipp. (Link)

4. Curtea Administrativă din Paris a decis că statul francez este ”responsabil” pentru eșecul de a lua măsuri suficiente pentru a opri schimbarea climatică și pentru eșecul de a atinge obiectivele sale privind emisiile de gaze. Hotărârea vine ca urmare a acțiunii a patru organizații neguvernamentale, și anume Oxfam Franța, Notre Affaire a tous, Fondation pour la Nature et l’Homme și Greepeace Franța, în mai 2019. Reclamanții au dorit să obțină un ordin din partea curții care să recunoască eșecul Republicii Franceze de a combate schimbarea climatică și de a-și atinge propriile obiective privind emisia de gaze de seră. Reclamanții au cerut ulterior un ordin care să oblige statul să repare daunele ecologice cauzate de inacțiunea sa. Pentru a determina dacă statul francez a eșuat în obligațiile sale, curtea a decis că statul poate fi ținut responsabil doar pentru o parte a daunelor, dacă nu și-a respectat angajamentele pentru a reduce emisiile sale de gaz. Curtea a oferit de asemenea statului francez o amânare de două luni pentru a investiga daunele cauzate de neîndeplinirea obiectivelor sale privind emisiile de gaze, după care curtea va evalua dacă va fi nevoie de luarea măsurilor necesare pentru a forța respectarea propriilor obiective de către statul francez. Reclamanții au primit de asemenea suma de 1 euro ca daune morale, în contextul prejudiciilor cauzate de incapacitatea statului francez în fața interesului colectiv reprezentat de cele patru organizații neguvernamentale. Greenpeace Franța a considerat decizia curții ca fiind ”prima victorie istorică pentru climat și o reușită majoră în dreptul francez”. Decizia Curții Administrative din Paris urmează o altă decizie similară a Consiliului de Stat, Curtea Supremă Administrativă a Franței, unde statul francez a primit o amânare de trei luni pentru a furniza curții informații suficiente care să indice dacă și-a atins țintele privind emisia gazelor de seră. (Link)

Promo: Apar noi reacții internaționale în cazul avocatului Robert Roșu, condamnat la închisoare: evenimentele din România, sub lupa Consiliului European al Barourilor! Președintele Consiliului Barourilor și Societăților de drept din Europa (CCBE) s-a adresat președintelui CSM, ministrului Justiției și procurorului general al României, exprimându-și îngrijorarea față de modul în care sunt afectate libera exercitare a profesiei de avocat și principiile statului de drept. O scrisoare adresată de CCBE în data de 12 februarie 2021 și transmisă autorităților române ca urmare a sesizării UNBR pe tema cazului Robert Roșu, condamnat la 5 ani de închisoare cu executare pentru fapte ce țin de activitatea avocațială, atrage atenția asupra unui principiu fundamental ce guvernează profesia de avocat, și anume interdicția identificării avocatului cu cel pe care îl reprezintă. CCBE consideră că nerespectarea, în România, a acestei reguli fundamentale pune în pericol temelia profesiei de avocat. Detalii aici.

5. Înalta Curte din Belgrad a hotărât că sârbul bosniac Milorad Jovanovic este vinovat de torturarea prizonierilor, în timp ce lucra ca ofițer de poliție în timpul războiului bosniac. El a fost judecat și condamnat la nouă ani închisoare. Acuzațiile provin dintr-un incident din 1992, în care Javinovic și ofițerii săi superiori au mutat forțat civili non-sârbi din casele lor, înainte de a-i izola în muzeul memorial Simo Miliuš din Lušci Palank, unde au fost torturați, într-o tentativă de a extrage informații de la ei. În subsidiar torturii fizice, civilii au fost forțați să se convertească la religia ortodoxă și să ”sărute cizmele” lui Jovanovic. În urma torturii, un civil a murit. Judecătorul Beraha Nikicevic a spus că mărturia a fost convingătoare și consistentă și a adăugat că instanța s-a uitat atât la circumstanțele agravante, cât și la cele atenuante, înainte de a ajunge la concluzie, inclusiv la vârsta lui Jovanovic și la faptul că este un familist fără condamnări anterioare, ca circumstanță atenuantă împotriva celor agravante, care include  modul brutal în care victimele au fost tratate, când nu făcuseră nimic pentru a merita acest tratament. Condamnarea ar putea fi apelată. (Link)

SUA

6. Curtea Supremă a SUA a hotărât că Curtea de Apel a judecat corect obligarea Alabama să permită lui Willie B. Smith III să fie însoțit de pastorul său în camera de execuție pentru a-i ușura ”tranziția dintre lumea viilor și a morților”. Pentru a opri ca pastorul lui Smith să îl însoțească, Alabama ar fi trebuit să dovedească că ”excluderea tuturor membrilor clerului din camera de execuție este necesară pentru a asigura securitatea închisorii”. Conform legii Religious Land Use and Institutionalized Persons ”o închisoare nu poate impune o povară substanțială asupra exercițiului religios al persoanei” decât dacă este ”cel mai puțin restrictiv mod de a avansa un puternic interes guvernamental”. Curtea s-a întemeiat pe practica anterioară a Alabamei de a ”cere prezența unui preot al închisorii la căpătâiul unui deținut”, care a încetat doar cu doi ani înaintea acestei reguli de a stabili că prezența unui om al clerului nu compromite în mod semnificativ securitatea. Conform unei opinii, ”în ultimul an, guvernul federal a condus mai mult de 10 execuții asistate de preotul ales de deținut”, în niciuna dintre acestea nefiind vreo problemă de securitate. Alabama argumentează că gardianul ar trebui să aibă dreptul să decidă cine este de suficientă  încredere pentru a participa la execuție. În orice caz, Curtea a considerat că Alabama poate lua un număr de precauții pentru a certifica că un preot nu va perturba execuția, cum ar fi verificările preliminare, interviu sau jurământ. Hotărârea Curții a apărut doar cu o oră înaintea expirării mandatului de execuție programat pentru Willie B. Smith, III. Execuția va rămâne pe loc până când Alabama îi va permite lui Smith să fie însoțit de pastorul său în camera de execuție. (Link)

7. Departamentul de Justiție al SUA a renunțat la acțiunea afirmativă depusă împotriva Universității Yale, în care acuza școala de discriminare împotriva studenților albi și asiatico-americani în procesul său de admitere. În 2016, Departamentul de Justiție a primit o plângere din partea unei coaliții asiatico-americane, în care se pretindea că Yale discriminează împotriva asiaticilor în deciziile de admitere la facultate. După primirea plângerii, Departamentul de Justiție a deschis o investigație a procesului de admitere al Yale și a determinat că rasa este un factor determinant în sute de decizii de admitere în fiecare an. Investigația a determinat de asemenea că ”asiatico-americanii și albii au doar o optime până la o pătrime posibilitatea de a fi admiși comparativ cu aplicanții afro-americani cu note academice comparabile”. Din cauza faptului că Yale a refuzat să se abțină de la folosirea rasei sau originilor naționale în ciclul său de admitere 2020-2021, Departamentul de Justiție a decis să deschidă prezenta acțiune. În procesul împotriva Universității Yale, Departamentul de Justiție a pretins că universitatea a violat titlul VI din Legea Drepturilor Civile din 1964 prin ”spunerea intenționată a aplicanților la discriminare pe temeiul rasei și originii naționale”. Adițional, Departamentul de Justiție a subliniat că prin admiterea aplicanților favorizați rasial, mai ales studenți hispanici și afro-americani, Yale ”semnalizează că aplicanții favorizați rasial nu pot concura împotriva aplicanților asiatici și albi” și ”reîntărește stereotipuri vătămătoare bazate pe rasă”. Departamentul de Justiție a renunțat la proces, fără să furnizeze un motiv. (Link)

Global

8. Președintele Microsoft, Brad Smith, a exprimat sprijinul companiei sale pentru propunerea Camerei Reprezentanților a Australiei care obligă diverse companii tehnologice să împartă veniturile cu organizațiile australiene de știri. Legislația propusă în decembrie anul trecut în Parlament urmărește să remunereze organizațiile de știri care publică conținut original distribuit pe platformele digitale ca Google și Facebook. Susținătorii propunerii argumentează că o astfel de lege va stabili o industrie a știrilor sustenabilă în Australia. ”Microsoft recunoaște că sectorul media și interesul public jurnalistic se confruntă acum cu multele provocări ale erei digitale, inclusiv schimbarea modelelor de business și evoluția preferințelor consumatorilor”, arată declarația companiei în sprijinul propunerii. Deși Microsoft nu va avea nevoie să plătească organizațiile de știri locale sub prezenta propunere, compania a indicat că nu va părăsi niciodată Australia, așa cum au amenințat alte companii tech. Google și Facebook, companii direct afectate de propunere, ambele se opun legislației și arată că vor face modificări la distribuirea conținutului, dacă devine lege. Trezorierul Australiei a răspuns prin a sugera că era ”inevitabil” ca astfel de companii tech vor trebui să remunereze organizațiile australiene de știri. Pentru a deveni lege a parlamentului australian, propunerea trebuie să treacă de ambele camere și să primească semnătura guvernatorului general. (Link)

9. Biroul ONU al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) a anunțat într-o conferință de presă la începutul lunii februarie că atacurile împotriva civililor din Republica Democrată Congo ar putea fi considerate crime împotriva umanității. Declarația vine după numeroase atacuri asupra civililor descrise într-un raport al biroului comun de drepturile omului din Republica Democrată Congo. Raportul a descoperit că în 2020, nu mai puțin de 849 civili au fost uciși în atacuri ale Forțelor Democrate Aliate (ADF) în două provincii din Republică, cu încă 62 de oameni răniți și patru femei abuzate sexual. În a doua parte a anului 2020, 534 civili au fost răpiți de către ADF, cu o mare parte dintre ei încă dispăruți. Raportul a descoperit de asemenea violări ale drepturilor omului comise de forțele de securitate și apărare ale Republicii Democrate Congo, cu 47 de civili uciși și 49 de femei și copii abuzați sexual. La începutul acestui an, comunitatea Twa din Walese Vonkutu, teritoriu Irumu, au fost atacați de un grup necunoscut de bărbați, 14 civili fiind uciși. Raportul a oferit recomandări pentru autoritățile din Republica Democrată Congo, care includ respectarea legilor internaționale de drepturile omului și a dreptului umanitar internațional, întărind forțele statului în zonele controlate de ADF și organizarea unor investigații amănunțite privind violările de drepturile omului de către forțele de securitate și apărare ale Republicii. Un purtător de cuvânt pentru OHCHR, Marta Hurtado a declarat că o parte dintre atacuri sunt potențiale crime împotriva umanității. (Link)

10. Curtea Penală Internațională l-a condamnat la începutul lunii februarie pe Dominic Ongwen, un fost comandant de brigadă al grupului rebel african Armata de Rezistență a Domnului (LRA) din Uganda, pentru 61 de crime de război și crime împotriva umanității comise între iulie 2002 și decembrie 2005. Ongwen a fost acuzat pentru 70 de capete de acuzare ale acestor crime. Într-o hotărâre de 1077 pagini, Curtea Penală Internațională l-a găsit vinovat pe Ongwen de comandarea unor atacuri împotriva civililor, și anume omucideri, tentative de omucideri, tortură, sclavie, insulte asupra demnității personale, raiduri de furturi organizate, distrugerea proprietății, persecuții, comise succesiv în patru tabere pentru persoane dislocate intern, stabilite de guvern în nordul Ugandei, unde LRA a comis atrocități timp de patru decenii. Ongwen a fost de asemenea găsit vinovat de crime sexuale și de gen, și anume căsătorii forțate, tortură, viol, sclavie sexuală, sclavie, sarcini forțate și insulte aduse demnității personale împotriva a șapte femei care au fost răpite și ținute în casa sa. Curtea Penală Internațională a devenit astfel prima instanță internațională care a condamnat infracțiunea sarcinilor forțate. De asemenea, Ongwen a fost găsit vinovat și de infracțiuni privind mariaje forțate, tortură, viol, sclavie sexuală și sclavie împotriva fetelor și femeilor din brigada sa. Femeile civile luate în sclavie au devenit sclave sexuale, ”soții” și servitoare domestice pentru Ongwen și alți membri ai LRA. Ongwen a fost găsit vinovat și pentru înrolarea copiilor cu vârste sub 15 ani în brigada sa și folosirea lor pentru a participa activ în ostilități. Guvernul ugandez a trimis conflictul armat, care a avut loc în principal între LRA, pe de o parte și guvernul ugandez și armata, de cealaltă parte, Curții Penale Internaționale în 2004. Un mandat de arestare pentru Ongwen a fost emis în 2005, dar procesul său a început abia în 2016. Curtea Penală Internațională a descoperit că apărarea lui Ongwen, în sensul că ar fi suferit de o boală sau tulburare mintală la momentul comiterii crimelor nu este întemeiată. De asemenea, a stabilit că crimele nu au fost comise sub presiunea sau amenințările lui Joseph Kony, liderul LRA, ci a comis crimele ca un comandant al LRA, care era un adult pe deplin responsabil și a reținut că el a avansat în rang din 1 iulie 2002 până în 31 decembrie 2005, perioada în care aceste crime au fost comise, când a comandat câteva sute de soldați. LRA a răpit și a înrolat în mod constant un număr mare de copii sub 15 ani și i-a făcut să participe în ostilități. Curtea a recunoscut că Ongwen a fost răpit când avea nouă ani și a fost înrolat ca soldat copil și va lua acest fapt în considerare în emiterea sentinței. Judecata include declarații ale martorilor, care detaliază crime abominabile. Avocatul lui Ongwen, Krispus Ayena Odongo, a declarat pentru BBC că va apela decizia pentru toate capetele de acuzare. O audiere este stabilită pentru săptămâna 12-16 aprilie, când orice probe suplimentare și alte cereri vor fi audiate. (Link)