Departamentul de Justiție al SUA a  dat în judecată Universitatea Yale acuzând discriminări pe bază de rasă împotriva aplicanților la facultate – Cronica Juridică

România

1. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că ”dezvoltarea motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. În speță, față de motivarea recursului în sensul că instanţa de apel nu a coroborat probele, nu a încuviinţat proba cu martori solicitată de reclamant, îngrădind, astfel, dreptul la apărare al reclamantului, instanța supremă a considerat că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost dezvoltate în concret critici de natură a evidenţia care au fost normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel. Modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator existent în dosar nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. ” – Decizia nr. 609 din 27 februarie 2020, pronunțată de Secția I civilă a ÎCCJ. (Link)

2. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că ”cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii. În speță, instanța supremă a considerat că motivarea recursului de felul ”exemplarul de pe încheierea comunicată acestuia nu poartă semnătura judecătorilor, apreciind că nu au fost respectate prevederile art. 426 şi 427 C. proc. civ. şi nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanţei ce a pronunţat hotărârea” nu reprezintă critici de nelegalitate ale încheierii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.” – Decizia nr. 611 din 27 februarie 2020, pronunțată de Secția I civilă a ICCJ. (Juridice)

Europa

3. Interesul superior al copilului a devenit un aspect central al jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) în cazurile de expulzare. Un articol publicat în Netherlands Quarterly of Human Rights vol. 38, no. 3 (2020) și discutat pe blogul CEDO arată că deciziile de expulzare la nivel național trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, privit ca un substanțial drept al omului. Analiza arată că ”aplicarea indirectă a intereselui superior al copilului ca garanție interpretativă pentru art. 8 din CEDO nu este finalul responsabilității statului sub art. 3 din Convenția ONU privind Drepturile Copilului”. Jurisprudența CEDO prezintă ”limitări semnificative în domeniul intereselor superioare ale copilului, și limitări în modul în care le încorporează în art. 8 al CEDO”. Interpretarea propusă de articol propune preluarea interesului superior al copilului ca un drept substanțial al omului, în centrul deciziilor cu privire la expulzarea străinilor. (Link)

4. O analiză juridică interoghează dacă ”instituțiile internaționale sunt mai expuse atacurilor politice decât cele domestice” și dacă ”instituțiile internaționale sunt ținte facile pentru satisfacerea unor interese politice domestice” din perspectiva criticilor recente aduse Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). Un studiu empiric, în contextul reformei CEDO și al declarației Copenhaga din 2018, sugerează că ”angajamente pre-existente față de instituții internaționale pot fi renunțate rapid când interese domestice semnificative intră în coliziune cu instituțiile internaționale și practicile acestora”. O dată intrat într-un proces colectiv de negociere, atacul asupra instituțiilor internaționale este schimbat de ”logica negocierii democratice, scrutinului academic și de interesele altor state membre și ale societății civile. Aceasta sugerează că logica pe două niveluri a politicii internaționale are un efect de mediere asupra politicii naționale alimentată de campanii de atac”.  (Link)

5. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a găsit că legea educației din Ungaria violează reglementările europene, în ceea ce privește universitatea americană fondată de George Soros. Legea educației adoptată în 2017 de prim ministrul Viktor Orban a pus în discuție statutul dual al Universității Central Europene, care a fost inițial acordat diplomelor americane în Ungaria. În consecință, toate operațiunile CEU au fost mutate în Viena. Legislația promovată de Viktor Orban a fost percepută ca un atac ideologic al unui centru de gândire liberală, în contrast cu politicile premierului ungar. CJUE a decis că legea ungară este ”incompatibilă cu ambele angajamente luate de Ungaria în cadrul GATS și cu libertatea …de a înființa instituții de învățământ superior”. În subsidiar, Curtea a considerat că citarea interesului public pentru ordinul public a fost nefondat și Ungaria a eșuat să arată că ”a existat o reală și suficient de serioasă amenințare care să afecteze interesul fundamental al societății ungare”. Politica premierul ungar de a ținți universitatea lui Soros a fost percepută ca ”o discriminare arbitrară cauzată de natura decisivă a voinței politice a autorităților ungare”. Ungaria trebuie acum să își modifice legile educației pentru a se alinia la legile europene la care a aderat inițial. (Link)

6. Curtea Supremă a Marii Britanii a hotărât că o companie de asigurări rusă nu poate iniția litigii în Moscova, întrucât ar încălca un acord arbitral guvernat de legea engleză. Într-o decizie recentă, Curtea Supremă a examinat ce sistem al legilor naționale guvernează un acord arbitral atunci când legea aplicabilă contractului pe care îl conține diferă de jurisdicția aleasă. Problema ”a divizat mult timp instanțele și comentatorii, în Marea Britanie și internațional”, au scris Lordul Hamblen și Lordul Leggatt. Disputa în chestiune a apărut după ce o fabrică din Rusia a fost avariată de foc în 2016. Compania apelantă, Chubb Rusia, a asigurat proprietarul fabricii împotriva unor astfel de pagube, iar în 2019 a cerut pretenții împotriva Enka, un sub-contractor în proiectul de construcție, în Moscova. În răspuns, Enka a făcut o cerere de arbitraj la Înalta Curte din Londra, argumentând că în procedura inițiată în instanța rusă, Chubb Rusia încalcă acordul arbitral și a cerut o hotărâre împotriva litigiului rusesc, pentru a opri asigurătorul să ceară pretenții în Rusia. Cu o majoritate de 3 la 2, Curtea Supremă a respins apelul companiei de asigurări și a decis că contracul în cauză nu conține nicio alegere a legii care ar trebui să guverneze contractul sau acordul arbitral în cuprinsul său. În aceste circumstanțe, validitatea și scopul acordului arbitral este guvernat de legea aleasă ca loc al arbitrajului – Londra- ca lege cu care clauza de soluționare a conflictelor este cel mai îndeaproape conectată. ”Decizia subliniază puterile pe care curtea engleză este pregătită să o desfășoare în determinarea deciziilor împotriva litigiilor, în consecință în atractivitatea alegerii Angliei ca loc al arbitrajelor internaționale” a declarat unul dintre avocați. Curtea Supremă a punctat de asemenea eficiența sistemului curților engleze în acest caz, ale căror proceduri atât în apel, cât și la Curtea Supremă au durat puțin peste șapte luni. (LawGazette)

7. Secretarul britanic pentru afaceri interne Pritti Patel a denunțat ”avocații stângiști” și ”făcătorii de bine”, într-un discurs în care promite ”cea mai mare regândire a sistemului nostru de azil în decenii”. Aceasta a spus că va schimba legislația anul viitor pentru a stopa ”cereri juridice nesfârșite” de la oameni cărora li s-a refuzat azilul. ”Pentru cei care apără un sistem stricat – traficanții, făcătorii de bine, avocații stângiști, Partidul Laburist – ei apără ceea ce este de neapărat.” Patel a sugerat că se așteaptă ca guvernul să primească provocări legale ca urmare a revizuirii sistemului britanic de azil. Discursul acesteia a declanșat critici dure din partea profesiei juridice. Președinta Consiliului Baroului, Amanda Pinto QC a declarat că ”tentativa de a picta avocații cu pensula ”stângă” încearcă să demonizeze chiar oamenii care ajută electoratul în fiecare zi, fără agendă, doar pentru că ei oferă serviciu public vital. Avocații își fac datoria și aplică legea, indiferent de convingerile politice, conform standardelor noastre profesionale. Având în vedere datoria noastră față de instanță și angajamentul nostru față de justiție, în mod general, avocații litiganți, cât și consultanți, trebuie să facă acest lucru. Nu este treaba avocaților să limiteze legile proprii parlamentului, în modul în care un guvern temporar găsește mai favorabil agendei sale politice. Legea, nu politica, este ceea ce contează într-o profesia care respectă domnia legii”. (Link)

8. Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) vor continua să aibă consecințe juridice în Marea Britanie și după Brexit. Două dintre aceste decizii sunt de mare importanță pentru protecția datelor în Marea Britanie. Una dintre ele a fost inițiată în fața instanței europene de către Privacy International, care promovează dreptul la viață privată, împotriva guvernului britanic și agențiilor sale de securitate – GCHQ, MI5 și MI6. Ceea ce această organizație a solicitat CJUE este constatarea că agențiile de informații și securitate britanice colectează și rețin datele cetățenilor fără discernământ. Hotărârea CJUE este extrem de complexă, întrucât ridică probleme legate de Brexit, în privința modului în care datele vor fi transferate între două regimuri, iar UE va evalua cât de adecvate sunt aranjamentele interne, cu consecințe potențial semnificative pentru firmele de avocatură și clienții lor. În hotărârea din 17 octombrie a Curții se arată că ”pârâții …au recunoscut că aceste agenții au obținut și folosit, în activitățile lor, seturi masive de date personale, cum ar fi date biografice sau date de călătorii, financiare sau informații comerciale, comunicări care presupun includerea de date sensibile acoperite de secretul profesional sau de materialele jurnalistice”. CJUE arată că astfel de date pot oferi informații sensibile cum ar fi orientarea sexuală, opiniile politice, religioase, filosofice, societale sau alte credințe și starea de sănătate. Unele date pot fi, în anumite circumstanțe, protejate de secretul profesional al avocaților. Legislația UE privind protecția datelor interzice legislația națională care să permită guvernelor să ceară operatorilor privați să transmită în mod nediscriminatoriu transmiterea generală a datelor de trafic și locație agențiilor de securitate pentru scopuri legate de siguranța națională. Accentul este pe transmiterea masivă și generală a datelor. Sunt permise excepții atunci când există o amenințare serioasă la adresa securității naționale care este reală, prezentă și previzibilă, cât timp reținerea datelor în acel context este temporară. (Link)

SUA

9. Departamentul de Justiție al SUA a  dat în judecată Universitatea Yale în instanța federală, acuzând discriminări pe bază de rasă împotriva aplicanților la facultate, violând astfel titlul VI din Actul Drepturilor Civile din 1964, care prevede că: ”Nicio persoană din SUA nu poate, pe temeiul rasei, culorii, sau originii naționale, să fie exclus de la a participa în, să îi fie negat a beneficia de, sau să fie subiect al discriminării sub orice program sau activitate care primește asistență financiară federală”. Conform acțiunii de 32 de pagini, Yale primește asistență financiară de la agenții multiple, inclusiv $360 milioane pe an de la Departamentul de Sănătate și Servicii Umane. Dosarul a fost deschis în curtea districtuală a districtului Connecticut, în urma unei investigații din 2018 a Departamentului de Justiție, după ce o coaliție a peste 130 de asociații americano-asiatice a depus o plângere la departament acuzând discriminarea rasială a Universității Yale. Investigația Departamentului de Justiție a determinat că procesul de admitere al universității viola în fapt legea anti-discriminare și a oferit Yale oportunitatea de a se supune prevederilor legale, aceasta refuzând. Departamentul de Justiție pretinde că procesul de admitere al Yale favorizează sau defavorizează aplicanții pe baza rasei auto-identificate. Aplicanții favorizați rasial includ aplicanții care se identifică, cel puțin parțial, ca fiind afro-americani, nativi-americani, hispanici sau din insulele Pacificului Aplicanții favorizați rasial includ de asemenea aplicanți care se identifică, cel puțin parțial, ca aparținând unui sub-grup favorizat de americano-asiatici, acei candidați care se identifică ca fiind cambodgieni, Hmong, laoțieni sau vietnamezi. Aplicanții care sunt penalizați rasial includ pe cei care se identifică ca fiind asiatici și/sau albi. După revizuirea fiecărui pas în procesul de admitere la Yale, Departamentul de justiție a concluzionat că universitatea ”supune aplicanții discriminării pe temeiul rasei aproape la fiecare etapă a procesului de admitere”. Această concluzie, combinată cu eșecul de a limita sau de a reduce procesul discriminator sau de a aplica alternative neutre rasial rezultă în violarea de către Yale a titlului Vi din Actul Drepturilor Civile din 1964. Prin urmare, Departamentul de Stat dorește o hotărâre constatatoare a instanței, care să prevină în mod permanent Yale să utilizeze rasa în procesul său de admitere și să prejudicieze aplicanții americani sau orice alți candidați vătămați de acest proces de admitere. (Link)

10. O judecătoare districtuală a SUA, Jennifer Dorsey a declarat, în cazul jucătorului de fotbal Cristiano Ronaldo cu o femeie care l-a acuzat că a violat-o în apartamentul său din Las Vegas acum mai mult de 10 ani, că va asculta argumentele și va decide dacă Kathryn Mayorga a fost în deplinătatea mintală pentru a accepta un acord financiar cu reprezentanții lui Ronaldo care au plătit acesteia $375.000. Instanța va decide dacă victimei i-a ”lipsit capacitatea mintală” să semneze un aranjament de confidențialitate cu reprezentanții lui Ronaldo și dacă ”orice acord a fost finalizat între părți”. Kathryn Mayorga a deschis o acțiune împotriva lui Ronaldo în octombrie 2018, iar acum se află în procedura de judecată în instanță, și au termen până la finalul lunii noiembrie de a agrea un plan. Decizia judecătoarei reprezintă un pas înapoi pentru reprezentanții legali ai lui Ronaldo, care până acum au ținut detaliile înțelegerii din 2010 secrete. Kathryn Mayorga este o fostă profesoară și model care locuiește în zona Las Vegas și cere instanței să constate că Ronaldo și asociații săi au violat acordul de confidențialitate prin faptul că au permis ca relatări să apară în publicații europene în 2017. Aceasta a cerut daune de încă $200.000. Avocații lui Rolando susțin că relatările media au fost bazate pe date electronice obținute ilegal, prin hacking, furate și vândute de către infractori cibernetici, iar documentele au fost alterate. Avocații arată că acest nou proces îi prejudiciază reputația fotbalistului. (AP)

Ți-ar mai putea plăcea
CEDO a publicat o analiză a impactului Covid-19 asupra drepturilor și libertăților ca urmare a măsurilor restrictive luate de guverne – Cronica Juridică
S-a votat proiectul de lege care prevede extinderea prerogativelor avocaților – Cronica Juridică

Comentează

Comentariul tău *

Numele tău *
Site-ul tău